Şmecherii conduc ţara după ureche. Se aşează în genunchi şi îşi lipesc urechea de pămînt. Cică, zic ei, aud cînd vin elefanţii. Ce să spun, parcă asta ne interesează pe noi! Elefanţii din politică îşi fac tot timpul vînt cu trompa. Vînturînd acelaşi instrument prin aer, lansează veritabile campanii de publicitate pentru Viagra. Tot cu trompa, folosită adeseori pe post de trompetă, ţin discursuri. Chiar dacă nu are statura impunătoare a unui elefant, premierul este un foarte bun trompetist. Dumnealui face parte din grupa de trompetişti de la Cotroceni, clasa Băsescu. Se poate spune că domnul premier are la bază Conservatorul. Adevărul e că-i talentat, vorba aia, nu glumă! Au fost situaţii cînd a cîntat şi cu cureaua lată pe post de nai. Pot spune, la concurenţă cu Gheorghe Zamfir. De cînd cu criza, elefănţeii politichiei noastre o ţin tot într-o defilare. Cu trompeţica din dotare, se mînjesc reciproc cu noroi. E greu să faci o alianţă cu atîţia elefanţi. Unii au devenit conservatori. Apucă lăturile cu trompa şi le aruncă în aliaţi! Da, aţi citit bine - în aliaţi. Urechile mari sînt folosite ca evantai. Ca să impresioneze poporul, guvernanţii au renunţat la aparatele de aer condiţionat. Îşi fac vînt singuri unii altora. Se înjură ca la uşa cortului, cu toate că astfel de apucături nu caracterizează conduita unor elefănţei normali. Cînd e vorba de plăcinte, nu numai ca simbol, merg în turmă. Se împing reciproc cu trompa de la spate. Pentru vremuri de răstrişte şi jale, au şi o deviză. Decît să se facă frate cu dracul, preferă să-şi înoade trompele în semn de solidaritate pentru supravieţuirea capitalismului de cumetrie. Faţă de elefanţii din vechea generaţie de politicieni, elefănţeii sînt lipsiţi de minimul de bun simţ. Dacă primesc o trompă de ajutor de la Cotroceni, îşi iau lumea în cap. Nu te mai înţelegi cu ei. De cînd o elefănţică a ajuns în Parlamentul Europei, că doar ştim despre cine este vorba, toţi elefănţeii organizaţiilor de tineret caută de zor în raniţă. De ce? Simplu. Orice elefănţel precoce poate avea în raniţa sa trompa de general. Este, desigur, o iluzie măgărească. Cînd sînt scăpaţi la vale, elefanţii din politică fac ravagii. E cîte un elefant care îşi dă tot timpul cu părerea. De necrezut, tocmai dumnealui vorbeşte despre necesitatea promovării elefănţeilor tineri! E drept, atunci cînd dă din gură, ca la paradă, ţine uşa partidului blocată cu piciorul. Ca să nu promoveze nimeni! E cîte un elefant care, deşi intrat în putrefacţie, se crede veşnic tînăr! Argumentul principal - “Încă nu sînt dinozaur”(!!) Aşa e, dar miroase a formol de la distanţă. Zici că a fugit de la Muzeul “ Antipa”. Cu rame cu tot! Mă refer la ramele de la tablou. Elefănţeii politichiei au deprins apucăturile porcilor. Se tăvălesc toată ziua prin noroi. Dacă ţara o cere, învaţă să şi grohăie. Concluzia este clară. Toţi elefănţeii sînt o apă şi un glod.A nu se citi “gold”.