Elefanții de Sri Lanka (Elephas maximus maximus), răspândiți cândva pe întreaga insulă în formă de lacrimă situată în vârful sudic al Indiei, sunt împinși acum în zone mai mici, în condițiile în care activitățile de dezvoltare duc la despăduriri și le perturbă vechile rute migratoare. Primul pericol pentru elefanții din Sri Lanka îl reprezintă pierderea habitatului ca urmare a despăduririlor. Întinderile mari de păduri de care ei au nevoie sunt fragmentate din ce în ce mai mult prin defrișare pentru a face loc așezărilor umane și a permite extinderea agriculturii, conform organizației World Wildlife Fund (WWF), care clasifică specia ca fiind în pericol de dispariție.

Populația elefanților din Sri Lanka a scăzut cu aproape 65% de la începutul secolului al XIX-lea. Astăzi, ei sunt protejați prin lege, iar uciderea unui exemplar atrage pedeapsa cu moartea. În Sri Lanka, aceste pahiderme au o importanță simbolică, culturală și economică: atrag turiști care vizitează parcurile naționale pentru a observa elefanții în sălbăticie, susțin operațiunile de exploatare, trăgând buștenii tăiați, și au o semnificație specială la evenimentele religioase.

Elefanții se numără printre creaturile cele mai inteligente și cele mai empatice ale planetei. Dintre speciile de elefanți din Asia, elefanții de Sri Lanka sunt cei mai mari și mai închiși la culoare, cu zone de depigmentare a pielii (fără nicio culoare) pe urechi, față, trunchi și burtă. Au o greutate între două și cinci tone și o înălțime la umăr de circa trei metri. Dimensiunea turmei variază între 12 și 20 de exemplare sau mai mult și este condusă de femela cea mai în vârstă. Numărul elefanților din Sri Lanka este estimat a fi în prezent între 2.500-4.000 de exemplare.