Mulţi copii cu rezultate bune la învăţătură aflaţi în grija Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) au început anul şcolar 2011 – 2012 cu stângul, dar nu din vina lor. Nu sunt ei vinovaţi că provin din familii prea sărace, nu sunt ei de vină că părinţii au plecat să muncească în străinătate şi nu s-au mai întors, nu e vina lor că adulţii i-au părăsit prin spitale şi au crescut în centrele de plasament. Nu copiii sunt vinovaţi că nu au părinţi ori că au nevoie de atenţie deosebită. Aceşti tineri au suficiente motive să înveţe carte, să ajungă să câştige bani, să fie respectaţi de societate şi să demonstreze că nu contează unde te naşti şi nici dacă startul nu este pozitiv, important este să lupţi pentru o viaţă fericită. Dreptul la educaţie este stabilit prin lege, iar profesorii sunt cei care, alături de celelalte instituţii ale statului, au misiunea să respecte legea. “Ne străduim să respectăm dreptul la educaţie, însă sunt conducători de instituţii de învăţământ care condiţionează prezenţa copiilor din sistemul de protecţie în actul de educaţie. Ne dorim ca acest lucru să nu se mai repete”, a declarat directorul DGASPC, Petre Dinică, în cadrul şedinţei tehnice de ieri a directorilor unităţilor de învăţământ preuniversitar.

ÎN NENUMĂRATE RÂNDURI, DGASPC A STUDIAT CAZURILE ÎN CARE COPIII AU FOST REFUZAŢI SĂ SE ÎNSCRIE ÎN ANUMITE ŞCOLI ŞI A ŢINUT SĂ ATRAGĂ ATENŢIA ASUPRA CAZURILOR ÎN CARE TINERII SUNT ABUZAŢI PRIN NERESPECTAREA DREPTULUI LA EDUCAŢIE

“Inclusiv la începutul acestui an şcolar avem elevi proveniţi din sistemul de protecţie care nu sunt primiţi acolo unde ar trebui să fie. Noi alergăm de la o unitate şcolară la alta, dar nu găsim înţelegere acolo unde le este locul, ci la alţi parteneri de ai noştri”, a mai spus Dinică. Problema copiilor defavorizaţi în instituţiile de învăţământ nu îi este străină nici inspectorului şcolar general, Aliss Andreescu, care a recunoscut că a întâlnit manageri de şcoli care aveau reţineri când întâmpinau copii cu nevoi speciale. “Poate că unii dintre noi nu au urmat cu înţelepciune cursurile psihopedagogice. E vremea să punem mai mult accent pe această latură pentru a înţelege necesitatea integrării elevilor care au nevoi speciale”, a declarat Andreescu.

EVAZIUNE FISCALĂ Manualele şcolare sunt diversificate, preţurile sunt de la an la an mai mari, profesorii fiind cei care aleg rechizitele necesare procesului de educaţie. De obicei, banii se strâng la clasă, manualele fiind cumpărate prin intermediul instituţiei de învăţământ. Asistenţii maternali sunt nevoiţi să facă dovada acestor achiziţii, însă nu mereu reuşesc, chitanţele de achiziţionare a cărţilor neajungând la ei. “Copiilor le trebuie asigurate în mod egal aceleaşi materiale pentru a putea ţine pasul cu colegii lor din comunitate, dar cadrele noastre nu pot pune bani din buzunarul lor. De aceea, banii necesari trebuie justificaţi şi decontaţi celor care îi cheltuiesc. Problema este că nu li se dau facturile necesare decontului, ceea ce înseamnă evaziune fiscală. Credeţi-mă, unde vor persista aceste lucruri voi anunţa Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru a face control cu privire la modul în care sunt procurate astfel de materiale”, a mai spus Dinică.