Ne-am obişnuit, în ultimii ani, să auzim numai ştiri negative despre români în presa din străinătate, ai cărei reprezentanţi aleg să uite de sutele de conaţionali cinstiţi care muncesc în statele respective. Ne-am obişnuit atât de mult cu ideea pe care o transmit, încât chiar am început să credem că românii, ca popor, sunt definiţi doar de acţiunile celor certaţi cu legea. Prin urmare, am ajuns să ne denigrăm singuri. Din fericire, din când în când, în ţara noastră ajung şi străini care nu cred în stereotipuri şi care ştiu că faptele unor persoane nu caracterizează un întreg popor. Iar ei ne învaţă să ne redescoperim şi să realizăm faptul că, prin ceea ce facem, putem lupta cu prejudecăţile celorlalţi. Unul din aceşti oameni este şi James Holman, de 64 de ani, care predă limba engleză la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” (CNMB) din Constanţa. El a venit în 2010 în România, ca voluntar al Corpului de Pace, agenţie guvernamentală americană care acordă sprijin ţărilor care au nevoie. „După o carieră de 30 de ani ca jurnalist, am decis să mă retrag, în 2008 şi, pentru că mi-am dorit mereu să predau, împreună cu soţia mea, am aplicat pentru Corpul de Pace. După 18 luni, în aprilie 2010, am devenit voluntari ai asociaţiei. Printre altele, asta însemna că trebuia să petrecem doi ani într-un stat unde era nevoie de ajutorul nostru”, îşi aminteşte James. Ştiau doar că urmau să plece într-un stat est-european, pe listă fiind România, Republica Moldova, Macedonia, Albania, Bulgaria şi Ucraina. Sperau să fie România.

ROMÂNIA, PRIMA OPŢIUNE „Ne-am gândit că limba română, fiind o limbă latină, este mai uşor de învăţat. În plus, în Portland, Oregon, unde locuiesc, sunt foarte multe familii de români, care sunt asistenţi sociali autorizaţi. O astfel de familie a avut grijă de mama mea, care în ultimii ani de viaţă era bolnavă şi avea nevoie de îngrijire continuă. Mi-am făcut o părere foarte bună despre români după acest eveniment şi voiam să vin aici”, mai spune bărbatul. Ca urmare a unui procotol încheiat între Ministerul Educaţiei şi Corpul de Pace, prin care erau solicitaţi voluntari care să predea limba engleză în şcolile din România, James şi soţia sa au fost trimişi, prima dată, într-un sat din Târgovişte. Ce i-a impresionat cel mai mult? Generozitatea oamenilor. „Dacă mă duceam cu soţia la magazin, fiecare locuitor cu care ne întâlneam ne oprea să vorbim şi de fiecare dată ne dădea câte ceva: legume sau fructe din grădinile lor, ţuică sau vişinată, ce aveau prin gospodării. Erau oameni săraci, care cultivau în grădini ce aveau nevoie pentru a trăi, dar care ţineau să împartă cu ceilalţi ceea ce aveau. M-a impresionat foarte mult acest comportament, pe care l-am regăsit peste tot pe unde am fost în România: Sighişoara, Braşov, Cluj, Târgu Mureş, Bucureşti, Suceava şi inclusiv aici, în Constanţa”, spune James.

IMPRESIONAT DE ELEVI În Constanţa, el predă la CNMB, iar soţia lui la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”. Îi învaţă pe copii nu doar limba engleză, ci face tot posibilul pentru a le dezvolta modul de-a gândi, de-a privi lumea şi de-a interpreta ideile. Modul lui de predare, interactiv, are „priză” la elevi, care sunt fericiţi că pot învăţa ceva nou, într-un mod inedit. „Orele se axează mai mult pe discuţii şi interacţiunea cu ceilalţi, antrenând dezbateri pe diferite teme, nu pe principiul dictării informaţiei. Ne ajută mai mult acest mod de predare”, povesteşte eleva Anca Brabete, din clasa a XI-a F. Referitor la elevii săi, James se declară impresionat de abilitatea lor de a învăţa despre cultura, istoria şi geografia altor state într-o limbă străină. De asemenea, rezultatele deosebite obţinute la ştiinţele exacte (cum ar fi numeroasele premii NASA) îi situează pe elevii mircişti deasupra multor omologi din statul american Oregon. Cu alte cuvinte, avem mult mai multe motive să ne mândrim cu ceea ce suntem decât ne permitem să credem.