Sînteţi de acord cu legalizarea protocolului pentru profesori? Sau “Sînteţi cu acord cu legalizarea şpăgii pentru doctori”? Iată două întrebări care fac parte din aceeaşi serie neagră a prezentului social actual, întrebări la care societatea civilă răspunde, invariabil… nu. Cu toate acestea, cei direct implicaţi în acest caz, elevii şi studenţii, declară peste tot că au dat şpagă, au dat bani de protocol, au oferit mici atenţii. „Nu există bac fără protocol, aşa cum nu există secretară drăguţă fără o mică atenţie. Este foarte simplu, vrei să te ajute cineva, ieşi la interval”, a declarat Mircea H., elev în clasa a XII-a la un colegiu constănţean. El a mai povestit că nu cunoaşte pe nimeni care să nu fi dat şpagă, indiferent de forma pe care aceasta o ia, fie flori, dulciuri, ţigări, fie celebra cafea sau, mai nou, îngheţată şi suc natural! Aşadar, concluzionează Mircea, de ce să nu dai şpagă, dacă este primită şi îţi rezolvă şi problema. „Cine zice că n-a dat niciodată şpagă, minte! Parcă o să sărăcesc că dau acolo cîteva milioane să aibă şi profesorii o apă, o ciocolată... Anul ăsta li s-au cumpărat ceasuri...”, a încheiat el. Şi reprezentanţii Uniunii Naţionale a Studenţilor din România (UNSR) spun că au plătit protocol pentru bacalaureat sau cunosc persoane care au făcut asta. Pornind de aici, ei cer legalizarea acestei forme de plată a profesorilor! „Sondajul nostru (sondaj realizat de UNSR în şapte zile, pe un eşantion de 150 de studenţi, la nivel naţional - n.r.) a arătat că peste 99% dintre studenţi consideră necesară legalizarea protocolului. Este normal ca profesorul corector să fie servit cu un suc şi un fursec, pentru că altfel ar sta morocănos şi s-ar uita numai în ochii elevului. Vom trimite o scrisoare Ministerului Educaţiei, pentru găsirea unei soluţii juridice care să prevadă alocarea unei sume din bugetul de stat pentru protocolul profesorilor corectori”, a declarat preşedintele UNSR, Gabriel Petrea. În scrisoarea adresată ministrului Educaţiei, UNSR motivează această propunere prin faptul că suma de bani pe care elevii claselor a XII-a o plătesc oricum, este stabilită aleatoriu, ceea ce duce la abuzuri din partea celor care colectează aceşti bani. Aşa că, dacă s-ar stabili o sumă standard pentru apă şi fursecuri, elevii şi studenţii ar şti că ar da şi cît, iar profesorii ar şti că ar lua şi, în felul acesta, în spiritul transparenţei, toată lumea ar fi mulţumită.