Potrivit unui studiu canadian citat de BBC, eliberarea condiţionată este mai uşor de obţinut pentru deţinuţii psihopaţi, deoarece aceştia ştiu să se prefacă mai bine şi să creeze o impresie favorabilă personalului închisorii şi comisiei de evaluare. Infractorii psihopaţi au mai multe şanse să fie eliberaţi condiţionat din închisoare faţă de alţi deţinuţi, cu toate că ei au mai multe probabilităţi să recidiveze. Studiul, efectuat de cercetători de la Universitatea Dalhousie şi publicat în Legal and Criminological Psychology, a fost realizat în rîndul a 300 de deţinuţi care petrecuseră cel puţin doi ani într-o închisoare canadiană, între anii 1995 şi 1997. Dintre aceştia, 90 au fost clasaţi drept psihopaţi. Infractorii psihopaţi erau responsabili pentru mult mai multe infracţiuni (atît violente, cît şi non-violente) decît deţinuţii non-psihopaţi. Însă, după cum au arătat cercetătorii canadieni, infractorii psihopaţi aveau de 2,5 ori mai multe probabilităţi să obţină eliberarea condiţionată faţă de deţinuţii care nu fuseseră diagnosticaţi astfel. Mai mult, persoanele psihopate comiteau o nouă infracţiune şi erau închişi din nou, în medie la un an după eliberare. În cazul infractorilor non-psihopaţi, media de recidivă era de doi ani.

Cum există probabilităţi mai mari de recidivă la infractorii psihopaţi, aceştia ar trebui să obţină mai greu eliberarea condiţionată, a indicat Stephen Porter, care a condus studiul. Psihopatia se caracterizează prin farmec superficial, mitomanie şi lipsa remuşcărilor şi, în principal, nu poate fi vindecată, după cum spune doctorul Porter. În Canada, comisiile de evaluare care acordă eliberarea condiţionată au în componenţă experţi în sănătate mintală, psihologi, criminologi etc. Dar infractorii psihopaţi au o atît de bună capacitate de a disimula şi a convinge, inclusiv cu lacrimi de crocodil, încît pot trece uşor de comisii, păcălindu-i atît pe psihologi, cît şi pe non-profesionişti, în ciuda faptului că au fost deja diagnosticaţi. Potrivit lui Stephen Porter, modul de instruire a membrilor comisiei de evaluare şi modalităţile de a evalua deţinuţii ar trebui să se schimbe, punîndu-se mai mult accent pe informaţiile din fişa deţinutului decît pe interviu. De asemenea, experţii trebuie să conştientizeze faptul că psihopaţii nu se pot schimba fundamental, pentru că nu este posibilă crearea în mod miraculos a unei conştiinţe la un adult care nu a avut una pînă în momentul respectiv.