Biografiile cineaştilor noştri sunt puţin cunoscute. Nu doar ale celor plecaţi din lumea viilor, dar şi ale acelora faţă de care, acum, şi desigur, mai târziu, le rămânem atât de datori. Cu cineaştii noştri parcă este o problemă. Ne bucurăm că au luat şi iau în continuare premii la Cannes, ca şi la alte conclavuri cinematografice de prestigiu, dar ne complacem, de fapt, uneori, în a-i ocoli, ca şi cum nu ar exista în realitate. Îi trimitem prea repede şi nespus de foarte nedrept în lumea nu atât a umbrelor („strămoşilor uitaţi”), cât şi în aceea a tenebrelor, a hrubelor uitării definitive.
În prima zi de nou anotimp, este prilejul să ne aducem aminte că acum optzeci de ani, la 1 martie 1931, se ivea pe lume, la Buhuşi, Elisabeta Bostan. Nu mă înşel să cred că zodiile au ştiu ce fac atunci când a deschis ochii cea care avea să întemeieze la noi genul filmului pentru copii, mama lui Năică şi a Veronicăi. O sensibilitate aparte, o creatoare de climat ludic şi muzical, de ceremonii ale copilăriei.
I-au stat la suflet ecranizările marilor cărţi ale copilăriei. Ion Creangă a fost autorul preferat, dar şi Petre Ispirescu („Tinereţe fără bătrâneţe”, 1969), şi Cezar Petrescu („Saltimbancii”, 1981, „Un saltimbanc la Polul Nord”, 1982). A lucrat cu mari actori, de la Ştefan Ciubotăraşu, Octavian Cotescu, Dem Rădulescu, la Mircea Diaconu, Ion Caramitru şi George Mihăiţă.
Din 1965, a fost, rând pe rând, conferenţiar, profesor, decan la I.A.T.C. şi apoi, U.N.A.T.C. A construit şi a susţinut un festival al filmelor de şcoală - CineMAiubit. A condus clase de regie, iar absolvenţii poartă însemnele personalităţii ei unice: Laurenţiu Damian, Ovidiu Bose Paştina, Horia Constantin, Constantin Păun, Marius Şopterean, Napoleon Helmis. A fost şi profesoara lui Nae Caranfil. Cerute mereu la festivaluri, filmele semnate de regizoare au adunat peste patruzeci de premii, în toată lumea.
Dintotdeauna, Elisabeta Bostan a ştiut să încânte suflete copiilor şi să le ofere daruri după daruri cinematografice. De aceea, şi nu doar pentru că s-a născut în prima zi a primăverii, aş putea-o numi regizoarea-mărţişor a filmului românesc.