Cunoscută în România ca una dintre cele mai valoroase handbaliste ale României, Elisabeta Roşu are o carieră de succes în Franţa... ca antrenoare. După ce şi-a trecut în palmares numeroase trofee ca jucătoare, fostul portar al Hidrotehnicii Constanţa (actuală Tomis Constanţa) şi al campioanei României, Oltchim Rm. Vîlcea, a lăsat poarta pentru un loc pe banca tehnică a clubului unde şi-a încheiat cariera ca sportivă, HC Nimes, dar şi pe cea a echipei naţionale de tineret a Franţei. Trofeele nu au întârziat să apară pentru Lizi, aşa cum îi spun prietenii, nici din această postură. „Am trecut prin multe ca să ajung să antrenez în Franţa. Diplomele de la noi nu sunt recunoscute şi mi-au trebuit alţi zece ani ca să îmi pot echivala studiile. Acest lucru m-a durut foarte tare. După ce am terminat cu handbalul de performanţă am trecut prin toate etapele formării ca antrenor. Am dat toate examenele, iar acum am cerut al treilea grad ca profesoară şi nivelul şase ca antrenoare, care este cel mai mare”, îşi începe povestea Lizi, aflată în vacanţă, la Constanţa, în această perioadă. „Constanţa a rămas casa mea, chiar dacă m-am stabilit la Nimes”, se destăinuie fosta sportivă. A crescut în curtea CSS 1 Constanţa, iar ca jucătoare a evoluat la Hidrotehnica Constanţa şi la Oltchim Rm. Vîlcea, cu ultima formaţie cucerind şase titluri naţionale şi şase Cupe ale României. Are 240 de selecţii în naţionala României, iar în 1993 a jucat finala mică a Campionatului Mondial din Norvegia, pierdută de reprezentativa tricoloră, cu 19-20, în faţa echipei ţării gazdă. Ca jucătoare a mai evoluat în Danemarca şi în Italia, dar cele mai mari satisfacţii le-a avut la HC Nimes, formaţie la care a jucat între 1999 şi 2005. În 2001, HC Nimes a câştigat Challenge Cup. „Era primul trofeu cucerit de o echipă franceză feminină. Am fost invitate de preşedintele Franţei, iar locuitorii din Nimes ne-au aşteptat la aeroport. A fost un moment foarte important şi pe care nu-l voi uita niciodată”, îşi aminteşte Lizi, care acum pregăteşte echipa franceză alături de o altă româncă, Manuela Ilie, fosta jucătoare la Rulmentul Braşov.

Ca antrenoare, Elisabeta Roşu se mândreşte cu trofeul obţinut cu echipa franceză în sezonul 2008-2009 în Challenge Cup. „Am cucerit trofeul, atât ca jucătoare, cât şi ca antrenoare. Cel mai mare regret al meu rămâne însă că nu am cucerit nicio medalie cu echipa naţională a României. Mi-aş fi dorit foarte mult acest lucru”, îşi exprimă regretul Lizi. Gustul amar poate fi un pic îndulcit însă chiar în această vară, când Elizabeta Roşu va participa cu echipa de tineret a Franţei, pe care o pregăteşte din 2007, la Campionatul Mondial din Republica Dominicană (2-12 august): „Sperăm să obţinem medalia de aur, dar va fi foarte greu. Norvegia şi Danemarca au echipe foarte puternice. Au câte şase jucătoare care evoluează la echipele mari din campionat şi care au experienţă chiar şi în cupele europene. Noi am ocupat locul patru la Campionatele Europene de anul trecut şi ne dorim o medalie de această dată”. Vacanţa se va încheia, aşadar, peste doar câteva zile, Lizi urmând să fie, începând cu 11 iulie, alături de echipa Franţei într-un cantonament de pregătire.