Criticul de film Cristoph Egger, titularul rubricii de specialitate de la „Neue Zuricher Zeitung”, este proaspătul laureat al Festivalului „Zilele Cinematografice de la Soleure”, Elveţia. Într-un amplu interviu acordat cotidianului „Telegraf”, din care publicăm astăzi ultima parte, Christoph Egger, distins cu Premiul Pathé pentru presa scrisă, vorbeşte despre valoarea producţiilor româneşti care s-au bucurat de aprecierea specialiştilor la festivaluri de prestigiu.

Reporter: Care este ultimul film românesc pe care l-aţi văzut şi comentat?

Christoph Egger: Nu poţi eluda Cannes-ul din această ecuaţie. „Policier...”

Rep.: „Poliţist. Adjectiv”.

C.E.: Exact, despre filmul lui Corneliu Porumboiu am publicat o cronică amplă (îmi arată cu degetele dimensiunea tipografică). O merita.

Rep.: Care ar fi noutatea pe care o aduce acest film?

C.E.: Nu ştiu dacă trebuie să vorbim despre o noutate absolută. Dar descoperim aici originalitatea desăvârşită a autorului. Secvenţa finală este formidabilă nu doar prin măiestria de a organiza cadrul şi de a conduce actorii. Avem aici o dialectică specială în jurul unui personaj devenit metafizic, dicţionarul.

Rep.: Aţi văzut şi alte filme ale tinerilor autori români. Cu siguranţă, vă este cunoscut şi filmul lui Cristian Mungiu.

C.E.: Este altceva, pe această direcţie, a unui dialog concret şi direct, dar angajând o sferă socială mai largă, din alte timpuri, trecute.

Rep.: Şi cinematograful elveţian renaşte prin tinerii lui creatori. Aţi şi scris despre aceste filme.

C.E.: Fără îndoială. Privind însă întreaga istorie a filmului elveţian, de limbă germană, franceză, italiană, constatăm că, în timp ce noi avem două Oscaruri, cinematografia românească are deja un palmares al Palme d\'Or şi o întreagă listă de alte importante premii la Cannes.

Rep.: Am văzut aici mai multe filme ale tinerilor regizori elveţieni. Mi se par autori de mare viitor.

C.E.: Sunt şi la noi promisiuni solide şi cred că în anii ce vin vom avea prilejul de a constata explozia lor internaţională.

Rep.: Este, desigur, admirabil modul în care se implică instituţiile statului elveţian, ca şi o seamă de societăţi private în susţinerea pe toate planurile a filmului din ţara dvs. Cu siguranţă, efectele acestei atitudini exemplare nu vor întârzia să apară.