Poetul nepereche de la a cărui naştere se împlinesc, pe 15 ianuarie, 159 de ani, va fi aniversat la Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman“ în cadrul unui eveniment cu titulatura „Eminescu şi noi, astăzi“. Desfăşurat sub egida „Clubului Artelor“, coordonat de Eleonora Ioil, şef de secţie în cadrul Bibliotecii Judeţene, evenimentul programat, joi, de la ora 10.00, cuprinde o prezentare a vieţii şi operei lui Mihai Eminescu, vernisajul unei expoziţii de pictură şi grafică a copiilor şi elevilor din cadrul clubului de pictură „Curcubeul“ (profesor coordonator Viorel Lungu), precum şi un recital de muzică şi poezie. La manifestarea dedicată „Luceafărului poeziei româneşti“ participă copii de la grădiniţele nr. 11 şi 40 din Constanţa şi elevi ai şcolii cu clasele I-VIII din Poarta Albă. „Trebuie să-l recitim pe Eminescu, să-l reinterpretăm decent, să-l recitim în cheie contemporană, fiindcă există un Eminescu al fiecărei generaţii de români“, este îndemnul adresat de coordonatoarea „Clubului Artelor“, Eleonora Ioil.

Despre opera de neegalat a marelui poet vorbeşte şi directorul de specialitate al Bibliotecii Judeţene, Adriana Gheorghiu: „Oricine se gîndeşte la Eminescu, dacă se mai gîndeşte, o face apelînd subliminal la ceea ce-şi aminteşte din cele gîndite de alţii: Maiorescu, Călinescu, Manolescu…Oricine vrea să spună ceva despre Eminescu o face crispîndu-se la gîndul că tot ceea ce ar vrea sau ar putea spune s-a spus deja. Nu e acesta un semn că Eminescu a răpus generaţii de exegeţi, a epuizat tone de cuvinte, a secătuit pretenţia de originalitate a atîtor hermeneuţi, a vlăguit puterea de a avea idei personale a atîtor oameni oneşti? Şi nu e acesta un indicator de excepţională reprezentativitate şi valoare?“. Răspunzînd afirmativ la toate aceste întrebări, omul de cultură Adriana Gheorghiu invită, la rîndul său, la lectură: „Cred că cel mai de folos gest pe care îl putem face pentru un om de o asemenea statură simbolică este acela de a-l citi (cei care acum încep să citească) şi de a-l mai citi (cei care cred că l-au citit şi gata, nu mai au treabă, îl ştiu pe dinafară - e mare, e cel mai mare, e sublim, lucru hotărît). Dacă îl mai citim, o să vedem că dincolo de toate epitetele ornante ataşate numelui, el este, înainte de orice, inepuizabil“.