COMPARAŢII Cantitatea de cesiu radioactiv degajată, din 11 martie, de centrala nucleară Fukushima 1 din nord-estul Japoniei, este de 168 de ori mai mare decât cea dispersată într-o secundă de bomba atomică de la Hiroshima. Cotidianul nipon ”Tokyo Shimbun”, care a declarat că se bazează pe estimările Guvernului, susţine că reactoarele avariate de un tsunami gigantic au degajat până la 15.000 de terabecquerel de cesiu 137 de-a lungul lunilor. În august 1945, bomba atomică lansată de americani deasupra Hiroshimei a eliberat instataneu în atmosferă 89 de terabecquerel din acest izotop, a cărui perioadă de înjumătăţire este de 30 de ani. În teorie, cantitatea de cesiu 137 emisă de centrala de la Fukushima este de 168,5 de ori mai mare decât cea a bombei americane. Această estimare a fost calculată de Guvern, la cererea unei comisii a Parlamentului nipon.

Deocamdată, aici se opreşte comparaţia, deoarece bomba a provocat 140.000 de victime, ucise imediat de căldura sau suflul exploziei sau în lunile următoare, din cauza efectului radiaţiilor, în timp ce accidentul de la Fukushima nu a cauzat încă niciun deces. Guvernul nipon consideră astfel”nerezonabilă” comparaţia contaminării radioactive a unei centrale nucleare cu cea a unei arme atomice destinate să ucidă. Aceeaşi comparaţie arată că explozia reactorului de la Cernobâl din Ucraina, în 1986, a dispersat în mediu de 900 de ori mai mult cesiu 137 decât bomba de la Hiroshima, dacă se iau în consideraţie evaluările institutului francez de radioprotecţie şi siguranţă nucleară. După izbucnirea crizei nucleare de la Fukushima, cea mai gravă după cea de la Cernobâl, autorităţile japoneze au decretat o zonă de evacuare obligatorie pe o rază de 20 de kilometri în jurul centralei. Peste 85.000 de persoane locuiesc de peste cinci luni în centre de primire sau locuinţe prefabricate.

ZONE AFECTATE ÎN ROMÂNIA Radiaţiile de la Fukushima au ajuns în cele mai multe zone ale emisferei nordice, inclusiv România. Mostrele de apă de ploaie şi de lapte luate în ţara noastră conţineau urme de iod radioactiv în zilele care au urmat accidentului. Pe 27 martie, Romul Mărgineanu de la Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH) din România şi colegii săi au început să colecteze mostre de apă de ploaie din Braşov şi din Slănic-Prahova. Pe 5 aprilie au început să colecteze şi mostre de lapte de oaie şi de capră din aceeaşi regiune. Toate mostrele au fost duse în laboratorul subteran din mina de sare Unirea de la Slănic-Prahova, pentru analize. În acest mediu cu radiaţii minime a fost măsurat nivelul de iod şi de cesiu. Niciuna din mostre nu conţinea cesiu la un nivel detectabil. În schimb, iodul era prezent la un nivel de 0,75 Bq pe litru în apa de ploaie şi până la 5,2 Bq în lapte. Nivelul a fost, din fericire, sub limitele de intervenţie. De exemplu, limita pentru apa de băut în Japonia a fost de 300 Bq pentru adulţi şi copii şi 100 Bq pentru bebeluşi, pe litru.

Condiţiile atmosferice au jucat un rol important în micşorarea radiaţiilor. În săptămânile care au urmat accidentului, în România au fost doar ploi foarte uşoare. Dacă precipitaţiile ar fi fost mai abundente, ar fi adus mai multe radiaţii. Norul radioactiv de la Fukushima a călătorit peste 10.000 de kilometri şi sugerează că radiaţiile la un nivel detectabil au ajuns în cele mai multe zone ale emisferei nordice.

OREZ REZISTENT LA RADIAŢII Cercetătorii din Japonia testează peste 110 soiuri de orez, în încercarea de a dezvolta o cultură rezistentă la cesiul radioactiv. Cum sezonul de recoltare se apropie, culturile de orez din nord-estul Japoniei vor trebui distruse, după ce au fost contaminate radioactiv. Autorităţile au admis că va dura zeci de ani ca zonele acestea să fie decontaminate, dar oamenii de ştiinţă de la Centrul de Tehnologie Agricolă Fukushima speră ca un soi de orez rezistent la cesiu să le permită fermierilor locali să reînceapă cultivarea. Lucrând împreună cu experţii în agricultură de la Universitatea din Tokyo, cercetătorii testează soiuri de orez provenit din toate colţurile lumii, pentru a determina dacă există vreunul rezistent la absorbţia cesiului din sol. Se intenţionează încrucişarea oricărui soiuri ce par promiţătoare. Ministerul Agriculturii din Japonia a mai studiat impactul radioactivităţii asupra culturilor, incluzând orezul, dar cercetătorii au declarat presei locale că aceasta este prima dată când astfel de teste au fost efectuate pe culturile de orez expuse la niveluri ridicate de radiaţii.