De la alegerile prezidenţiale încoace, flacăra violet bântuie şi în PNL. Superstiţioşi din fire, tot mai mulţi liberali renunţă la galbenul tradiţional al partidului şi optează pentru flacăra violet. În plan politic, violetul contribuie decisiv la mobilizarea tuturor activiştilor. Pe de altă parte, nu numai simbolic, exprimă starea de nemulţumire care răzbate din interiorul organizaţiilor judeţene. În plan coloristic, violetul poate fi receptat ca fiind etapa preliminară spre pământiul desăvârşit. Cu sau fără contribuţia inestimabilă a flăcării violet, e clar pentru toată lumea că liberalii nu se simt bine în Opoziţie. Foamea de putere, dorinţa lacomă de a se afla în fruntea bucatelor, ca să nu mai iau în calcul şi alte aspecte, au transformat profund Partidul National Liberal într-un nucleu care seamănă cu un butoi cu pulbere. Date fiind tensiunile acumulate în perioada parcursă după alegerile prezidenţiale, e la un pas de a exploda. Oricum, în ciuda zâmbetelor de complezenţă afişate de diverşi lideri, care s-au învăţat să ne arate dantura la ore de vârf, din interiorul PNL se aude zăngănitul săbiilor încrucişate pe o profundă stare de stres. Tot mai multe voci cer, evident, deocamdată, la figurat, capul domnului Crin Antonescu. Rar mi-a fost dat să văd cum un lider de partid, abia numit în funcţie, se ofileşte în cadenţa dată de viteza luminii! Cei care, ieri, îl adulau după fiecare replică spumoasă, dar fără niciun efect în plan politic, acum, iată, îl contestă! În politică, nu numai în cazul său, drumul de la glorie la uitare este extrem de scurt. Pe acest traseu, ironia soartei face ca Antonescu şi Geoană să meargă în continuare umăr lângă umăr, ca şi cum, pentru ei, campania electorală, intrată, desigur, într-o fundătură, continuă! Lui Crin Antonescu i se reproşează că, după eşecul în alegeri, nu şi-a dat demisia, după cum a promis. Pentru liberalii supăraţi pe viaţă nu mai contează procentul bun obţinut de liderul lor. Cifrele lui Antonescu nu le ţin de cald celor care, suflându-şi în pumni, se uită pe geam la masa bogată a Puterii, înjurându-i printre dinţi pe cei de la UDMR, care, nu ştiu cum dracu’ fac, nu iartă nimic! Cum Antonescu a intrat, cu pletele fluturând în vânt, în dizgraţia mai multor revoluţionari, s-a trecut la energizarea lui Tăriceanu. Constat că, în PNL Constanţa, subiectul este discutat pe faţă, fără nicio reţinere de către cei care evocă acum personalitatea fostului premier. Sigur, într-o primă etapă, ne aflăm în faza descântecelor. Prin atitudinea sa extrem de critică la adresa celor care s-au opus negocierilor cu PD-L, incluzând aici şi pupatul mâinilor domnului preşedinte Băsescu, şi-a câştigat pe deplin simpatia “revoluţionarilor” care doresc debarcarea lui Antonescu din fruntea PNL. La Constanţa, în diverse nuclee, energizarea lui Tăriceanu prinde contur. Rămâne de văzut dacă ea va avea efectul scontat pentru cei care, precum vrabia, mălai visează. Momentul energizării lui Tăriceanu cu flacăra violet ar putea fi unul de mare cumpănă pentru cei care l-au înjurat la scurt timp după ce a pierdut şefia partidului. Mă gândesc cu o oarecare îngrijorare la pledoariile din acea perioadă ale senatorului Puiu Haşotti, care ar putea fi din nou pus în situaţia de a-şi turna cenuşă în cap. Sunt convins că Antonescu mai are susţinători în PNL Constanţa, dar energizarea politică a lui Tăriceanu s-ar putea să nu fie un episod de bun augur pentru domnia sa, mai ales că printre cei care îi trag clopotele se numără şi Ludovic Orban. Totuşi, trebuie să recunoaştem, Orban nu are stofa lui Tăriceanu…