„Pe eroi nu-i căutați în mormânt, ci în inima voastră!”, spunea marele istoric Nicolae Iorga. Poate ar fi redundant să spunem că avea dreptate. Într-un oraș normal, dintr-o țară normală, eroii nu sunt uitați și, măcar din când în când, mai-marii ocupanți ai funcțiilor publice din fruntea urbei ar trebui să le aducă măcar un mic omagiu. Nu vorbim despre coroane de flori și ceremonii impresionante, ci măcar de o floare sau un mesaj, fie el și pe Facebook, dacă-i musai să vadă toată lumea. Din păcate, autoritățile din Constanța sunt prea ocupate cu festivaluri (azi începe Neversea), cu tot felul de campanii de imagine și cu cine știe ce alte proiecte pe care nu au fost în stare să le facă în doi ani. Când să mai aibă timp și de eroi? De ce să își rupă un sfert de oră din „programul lor încărcat” pentru cei care au sacrificat totul pentru țară? Când să își amintească de ei? Poate așa gândesc și oficialitățile constănțene, fie că e vorba despre autoritățile locale sau parlamentari.

CEREMONIE NEDREPT DE RESTRÂNSĂ, DAR INCREDIBIL DE EMOȚIONANTĂ

Altfel nu ne explicăm de ce nu au fost prezenți sau măcar reprezentați la ceremonia de comemorare a militarilor căzuți la datorie în accidentul aviatic de la Tuzla, de acum opt ani. Atunci, opt militari din Forțele Navale Române și patru militari din Forțele Aeriene Române și-au pierdut viața. Pentru 12 familii, timpul s-a oprit în loc. Soții, părinți, copii, au rămas îndoliați și marcați pe viață și nimic nu le poate șterge suferința. Singurul lucru care-i alină uneori este amintirea. Așa se face că, în memoria celor care au ales să sacrifice totul, chiar și viața, pentru datoria pe care și-au asumat-o față de țară, la Centrul de Scafandri a avut loc un ceremonial militar și religios, urmat de o depunere de coroane la monumentul ridicat în memoria eroilor scafandri militari. Ne-am fi așteptat ca la un asemenea eveniment să îşi facă apariţia măcar un reprezentant al autorităților. Cineva, din rândul celor care spun că „lucrează în slujba cetățeanului”, care să vină și să spună măcar „Dumnezeu să-i ierte!”, dacă nu e în stare de mai mult. Și n-am fi avut pretenția la cineva cu titlu de primar, președinte sau prefect, ci măcar un funcționar, cât de mic. Nimeni nu s-a arătat interesat de așa ceva. Singurii care au ales să le aducă un ultim omagiu eroilor de la Tuzla au fost colegii și familiile, a căror durere nu poate fi cuantificată. Poate că, totuși, a fost mai bine așa. Deși a fost nedrept de mică, ceremonia a fost extrem de emoționantă și de o discreție elegantă. Un politician care să vină doar pentru imagine și să toarne texte obosite și plictisitoare nu și-ar fi avut locul într-un peisaj de o emoție imposibil de descris. Dumnezeu să-i ierte. Noi nu-i vom uita niciodată!

DESPRE TRAGEDIA ÎN URMA CĂREIA S-AU NĂSCUT 12 EROI NEMURITORI

Nenorocirea a avut loc pe data de 5 iulie 2010, la ora 17.40, atunci când avionul de tip AN2, al Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene din Boboc, s-a prăbușit, în timpul decolării, la doar câteva sute de metri de capătul pistei. 12 dintre cei 14 oameni care se aflau la bord au murit. Raportul procurorilor a arătat că teribilul accident a fost provocat de o defecţiune tehnică ce nu putea fi prevăzută. Militarii căzuți la datorie sunt:

Căpitanul (post-mortem) Liviu Antim,

Aspirantul (post-mortem) Florin Cișmașu,

Aspirantul (post-mortem) Cătălin Rădoi,

Aspirantul (post-mortem) Băduț Papuc,

Aspirantul (post-mortem) Cosmin Furtună,

Aspirantul (post-mortem) Cătălin Chioveanu,

Aspirantul (post-mortem) Vlăduț Sărman și

Aspirantul (post-mortem) Cozmin Florescu

Comandorul Nicolae Jianu

Locotenent-comandor Cătălin Vicenţiu Antoche

Locotenent Lavinia Guiţă

Maistrul militar clasa I Răzvan Rângheţ

Opt dintre ei au făcut parte din Grupul Naval de Forțe pentru Operații Speciale și au executat numeroase misiuni în teatrele de operații din Irak și Afganistan. Dumnezeu să îi ierte! Nu îi vom uita niciodată!