Cazul constănţeanului Iustin Victor Rădulescu, de 56 de ani, acuzat de procurorii italieni că a traficat peste nouă tone de cocaină, ridică multe semne de întrebare. Deşi este suspectat de autorităţile italiene că a coordonat, finanţat şi supervizat operaţiunile care urmăreau importul de narcotice din America Latină, realitatea din România este cu totul alta. Rădulescu şi familia sa trăiesc într-un apartament modest, din Constanţa, şi singura sursă de venit este salariul de 1.500 de lei al bărbatului. Angajat de 30 de ani la diverse Căpitănii ale porturilor constănţene, Rădulescu s-a trezit arestat pentru că ar fi cel mai mare traficant de droguri din Europa ultimilor ani. Soţia sa, Mihaela, şi fiul George cred că ar putea fi vorba despre un furt de identitate sau de o eroare a autorităţilor italiene.

DISPOZIŢII LEGALE Judecătorii Curţii de Apel Constanţa au primit sesizarea autorităţilor italiene şi l-au arestat, miercuri, pe Rădulescu pentru cinci zile, până la sosirea mandatului european de arestare, în original. „În toate cazurile de extrădare, noi trebuie să dăm curs solicitării statului care cere extrădarea cetăţeanului român. Nu avem nicio calitate să verificăm actele de urmărire penală ale procurorilor străini. Obligaţiile noastre sunt stipulate clar în lege şi trebuie să le respectăm”, a declarat purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Constanţa, judecător Zoiţa Frangu. Potrivit Legii 302/2004, „judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate şi se asigură că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau că a fost informată despre motivul reţinerii. După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia”. Zoiţa Frangu a adăugat că magistraţii români trebuie doar să verifice dacă persoana solicitată are vreun dosar de urmărire penală sau în curs de judecată în România şi dacă infracţiunile pentru care se cere extrădarea sunt prescrise.

ARESTAT ÎN LOCUL VĂRULUI Magistraţii constănţeni spun că, în astfel de cazuri, se întâmplă foarte rar să se comită erori. Un singur constănţean a simţit pe pielea sa ce înseamnă să fii confundat cu altcineva şi să ajungi în arest. Tehnician la Facultatea de Fizică, Chimie şi Tehnologia Petrolului, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, bărbatul a ajuns în Belgia, în noiembrie 2008, pentru că ar fi săvârşit 35 de infracţiuni electronice, fiind implicat în cel mai mare caz de skimming din istoria Belgiei. După două luni petrecute după gratii, constănţeanul a fost eliberat întrucât procurorii belgieni s-au lămurit că adevăratul vinovat era... vărul acestuia, care s-a folosit de datele lui de identitate atunci când a fost interogat. Eroarea ar fi putut fi „taxată” de nevinovat. El ar fi avut posibilitatea să dea în judecată statul belgian şi să ceară daune, însă a preferat să uite incidentul. Sub rezerva anonimatului, bărbatul a declarat că nu a reuşit nici acum să depăşească trauma suferită în Belgia.