Noi amănunte ies la iveală în cazul navei „MV Rim”, capturată de piraţii somalezi pe 2 februarie. Navigatorul tulcean Teofil Virgil Creţu, originar din localitatea Botoşani, a sosit ieri la Constanţa, pentru a se întâlni cu armatorul navei, Mustafa Rami, cu scopul de a discuta despre salariul pe care îl are de încasat. Cu această ocazie, Teofil s-a întâlnit şi cu liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN), Adrian Mihălcioiu. „Este un om care a supravieţuit unei experienţe terifiante, de pe urma căreia ar avea toţi de învăţat, inclusiv armatorii”, a declarat Adrian Mihălcioiu. În cadrul întâlnirii, Teofil a povestit, pe larg, calvarul pe care l-a trăit în cele aproximativ patru luni de captivitate. „Am trecut prin iad. Pe 2 februarie am văzut barca piraţilor, dar nu am putut să facem nimic. Nava noastră era prea veche şi, fiind şi încărcată, nu am avut viteză mare. Am dat semnal SOS şi în 15 minute a apărut o navă de război, dar era prea târziu, piraţii urcaseră deja la bord şi ne ameninţau cu arme. Au ameninţat că ne omoară dacă nava şi elicopterul trimis de pe aceasta nu se îndepărtează”, povesteşte Teofil. După ce au urcat la bord, piraţii au cerut echipajului mâncare şi apă. Atacatorii comunicau cu echipajul cu ajutorul unui translator. Aceştia au devastat nava, distrugând bărcile de salvare şi aparatura de navigare. Pentru că nava urma să fie dată la casat, la bord nu existau calculatoare şi conexiune la internet, ceea ce i-a enervat pe piraţi, care au scotocit fiecare cabină pentru a se convinge că navigatorii spun adevărul.

SUB IMPERIUL TERORII. „Un alt moment tensionat a fost când ziariştii de la CNN au spus că echipajul are 17 membri în loc de 10. Mai multe zile, piraţii au scotocit fiecare colţ al navei în căutarea celor şapte persoane inexistente. Până la urmă s-au convins. De fiecare dată când cereau ceva sau când răspunsurile noastre nu îi mulţumeau, trăgeau. Fie în aer, fie la câţiva metri de picioarele noastre”, îşi aminteşte, încă marcat de experienţă, Teofil. În prima lună de captivitate, atât piraţii (care şi-au adus propriul bucătar), cât şi echipajul u mâncat şi au băut mâncarea şi apa potabilă aflate la bordul navei. După ce acestea s-au terminat, liderul piraţilor, „emirul” Omar, a cerut piraţilor să aducă apă şi mâncare echipajului de la mal. „Era apă îmbuteliată şi mâncare provenită din ajutoarele umanitare trimise de diverse organizaţii în Somalia. Din câte am înţeles, toate ajutoarele trimise pentru populaţia săracă din Somalia ajung la piraţi, care reprezintă mafia locală”, îşi aminteşte Teofil. După ce au înţeles că răscumpărarea nu va veni prea curând, piraţii au început să facă presiuni asupra navigatorilor. „Au început să ne dea doar jumătate de litru de apă pe zi, sau chiar la două zile şi să ne ameninţe. Ni s-a propus, pentru a scăpa, să-i ajutăm să folosească nava pentru capturarea altor nave. Comandantul navei i-a refuzat însă, zicându-le că nu este posibil pentru că vom fi detectaţi de radarele NATO şi nu vor putea să acţioneze”, mai povesteşte Teofil.

„VINDEŢI-VĂ COPIII!”. Pentru că voiau cu orice preţ să scoată bani de pe urma capturii, piraţii au cerut 500.000 de dolari echipajului, în schimbul acestei sume promiţându-li-se libertatea. „Ne-au zis să ne vindem casele, să ne vindem copiii, numai să facem rost de bani. Situaţia era disperată”, spune bărbatul. Pentru că armatorul le-a zis că nu are bani şi devenise clar că acesta nu avea de gând să plătească răscumpărarea (deşi la bordul navei se afla chiar fratele lui Mustafa Rami), navigatorii au început să-i mintă pe piraţi. Pe 31 mai, le-au spus răpitorilor că au vorbit cu armatorul şi până pe 4 iunie îşi vor primi banii. După discuţia respectivă, bucătarul somalez i-a povestit lui Teofil că piraţii nu aveau de gând să-i elibereze după ce primeau banii. „I-a auzit pe piraţi discutând. Au zis că după ce vor primi banii ne vor ucide. Atunci am ştiut că trebuie să facem ceva. Nu voiam să-i las să mă ucidă fără să lupt. Am discutat şi cu căpitanul şi cu restul echipajului şi am decis ca în momentul potrivit să acţionăm”, îşi aminteşte bărbatul.

CEARTA SALVATOARE. Din fericire, momentul oportun nu a întârziat să apară. Pe 2 iunie, bucătarul a plecat la ţărm să se aprovizioneze cu alimente. Când s-a întors, piraţii se certau între ei. În furia lor, aceştia au început să tragă unii în alţii. În acel moment, bucătarul a luat armele unor piraţi ucişi şi le-a dat ostaticilor. „Când ne-a văzut înarmaţi, un pirat a tras două focuri spre noi şi apoi s-a aruncat peste bord. Asta spune totul despre curajul lor”, a mai spus Teofil. În urma altercaţiei, tulceanul s-a ales cu o rană la şold. Acest lucru nu a contat, însă, pentru român. Acesta s-a îndreptat către timonă şi a cârmit nava spre est, departe de mal şi de piraţi. Cu ajutorul lui Dorel Onaca, nava a primit asistenţă militară, putându-se îndrepta în siguranţă către navele militare. „Cred că frica ne-a dat curaj să acţionăm. Eram disperaţi, pentru că ni se confirmase că nu aveam să scăpăm cu viaţă. Dacă nu intervenea cearta piraţilor, atunci am fi căutat un alt prilej pentru a ne elibera”, spune bărbatul, recunoscător că soarta i-a surâs şi că s-a putut întoarce acasă. Teofil a ajuns în ţară la sfârşitul săptămânii trecute, pentru a se reface. El a precizat că va naviga în continuare, dar că va ocoli Oceanul Indian şi, mai ales, costa Somaliei. (Va urma)