Congresul Comitetului Internaţional Olimpic desfăşurat în 1897 a oferit Parisului sarcina de a găzdui cea de-a doua ediţie a Jocurilor Olimpice moderne. Din păcate, pentru capitala Franţei prioritară era organizarea Expoziţiei Mondiale, iar olimpiada era doar un punct pe agenda acesteia. Nu s-au organizat festivităţi de deschidere şi închidere, iar jocurile s-au întins pe o perioadă de peste cinci luni (20 mai - 28 octombrie). Competiţiile au avut loc în mai multe locaţii (Parc des Princes, Bois de Boulogne, Tuilleries, Vincennes, Meulan sur Seine, Le Havre). Ca premii s-au acordat păpuşi, umbrele sau obiecte de lenjerie intimă! În schimb, apar în arena olimpică, în premieră, femeile, 22 la număr, inaugurarea făcînd-o jucătoarele de crochet Brohy (Anglia) şi Ohnier (Franţa). Prima campioană olimpică din era modernă a devenit englezoaica Charlotte Cooper, la tenis (6-1, 6-4 în finala cu franţuzoaica Helene Prevost). Nord-americanii s-au impus, din nou, la atletism: Alvin Kraenzlein (de origine austriacă) devine primul cvradruplu campion, Walter “John” Tewksbury cîştigă şi el două probe, iar Francis Jarvis profită de accidentarea lui Arthur Duffey, neînvins de doi ani, şi stabileşte la 100 m un record olimpic doborît abia în 1924! Elveţianul Konrad Staheli a obţinut trei titluri la tir, dar, ca şi la Atena, eroul întrecerilor a fost un maratonist, Michel Theato. Acesta, grădinar la clubul sportiv Racing din Paris, s-a impus într-o cursă desfăşurată pe bulevardele exterioare ale “oraşului-lumină”, de-a lungul vechilor fortificaţii, pe o căldură sufocantă şi în total anonimat!

De altfel, francezii şi-au tăiat partea leului, cîştigînd 102 medalii (29-41-32), urmaţi de nord-americani (20-14-19) şi britanici (17-8-10). Au participat, în total, 997 de sportivi (22 de femei şi 975 de bărbaţi) din 24 de ţări. S-a consemnat şi o revanşă... istorică: Franţa a învins Germania, la rugby, după o adevărată bătălie, cu 27-26, răzbunînd înfrîngerea militară de la Sedan (2 septembrie 1870). Să notăm şi unul dintre primele gesturi nesportive: nord-americanul Myer Prinstein, supărat că a pierdut titlul la lungime pentru un centimetru (din vina lui, căci a refuzat să concureze... duminica), i-a tras învingătorului Kraenzlein un pumn în nas! Rezumînd, a fost o ediţie cu prea multe deficienţe organizatorice, care l-au făcut pe Coubertin să declare, după cîţiva ani: “Este un miracol în sine faptul că olimpismul a trecut cu bine peste această perioadă!”