Programul ISPA, mîndria fostului şef al Consiliului Judeţean Constanţa, deputatul PD Stelian Duţu, dar şi a lui Jonathan Scheele, fost şef al Delegaţiei Comisiei Europene în România, s-a dovedit a fi o forma originală de „întrecere socialistă” de atragere de fonduri europene, bună numai pentru raportări în faţa superiorilor de partid sau de Comisie Europeană. Cea mai mare parte din cele 100 de milioane de euro atrase de cei doi „foşti” sînt în pericol de a se duce definitiv pe apa sîmbetei. Tehnologie învechită, staţii de epurare fără sistem de neutralizare a mirosurilor, contracte urmărite de mîntuială, firme care dau faliment sau schimbă de capul lor proiectele de execuţie... La atît se rezumă prestigioasa activitate a celor două personaje, Stelian Duţu şi Jonathan Scheele, în judeţul Constanţa. Astăzi, finanţările sînt oprite din cauza fraudelor descoperite de OLAF, DNA-ul Uniunii Europene, iar contribuabilii constănţeni plătesc, prin impozite, costuri suplimentare pe care nici nu le bănuiesc. Plătesc pentru dreptul de a merge cîndva, la spectacolul „Lacul Lebedelor”, în viitorul Pavilion Expoziţional din Mamaia, acompaniat de “miresmele” staţiei de epurare ape reziduale Constanţa Nord...

Licitaţie “suspectă” în cazul staţiei de epurare Eforie Sud

Suspendarea finanţării comunitare a programului ISPA privind construirea staţiilor de epurare din judeţul Constanţa a survenit întîrzierilor majore în derularea proiectului şi faptului că Themeliodomi, firma elenă care a cîştigat controversat licitaţia pentru construcţia staţiilor Constanţa Nord şi Eforie Sud, a inrtrat în procedură de faliment. În ediţia de ieri a cotidianului “Telegraf” a fost prezentat faptul că, deşi se ridicau mari suspiciuni legat de firma Themeliodomi, care începuse să dea rateuri în proiectul Constanţa Nord, elenii au fost preferaţi şi în cadrul licitaţiei de atribuire a lucrărilor de construire a staţiei Eforie Sud. Îngăduinţa suspectă de care a dat dovadă şeful de la acea vreme al Delegaţiei Comisiei Europene (DCE) în România, Jonathan Scheele, a făcut ca firma grecească să primească contractul Eforie Sud, licitînd un preţ de dumping al lucrărilor, la care s-au adăugat, ulterior, numeroase concesii în respectarea termenelor proiectului. La licitaţia demarată în noiembrie 2002 s-au prezentat şase mari firme de construcţii, însă alegerea ofertei făcute de Themeliodomi a fost respinsă. În iunie 2003 a avut loc a doua evaluare a ofertelor, ocazie cu care comisia de evaluare a recomandat din nou atribuirea contractului firmei Themeliodomi. Şi de această dată, raportul de atribuire a fost respins, fiind sesizate motive insuficient justificate pentru descalificarea unor participanţi la licitaţie. Din cauza suspiciunilor de „mimare”, în octombrie 2003 a avut loc a doua re-evaluare a ofertelor, la care nu a participat decît firma elenă.

Culmea, contractul privind construirea staţiei a fost semnat abia pe 9 iunie 2004, iar de la organizarea licitaţiei şi pînă la lansarea proiectului a trecut un an şi jumătate. În cazul în care licitaţia nu ar fi fost contestată, răscontestată, şi dacă nu ar fi existat suspiciuni legate de eliminarea nejustificată a unor ofertanţi, proiectul de construire a staţiei Eforie Sud ar fi putut fi demarat la sfîrşitul anului 2002, nu în 2004, ceea ce ar fi devansat termenul de finalizare a lucrărilor în prima jumătate a anului 2005. Oare care este motivul pentru care conducerea DCE a permis ca evaluarea ofertelor să fie prelungită pînă cînd Themeliodomi nu a mai avut contraofertanţi? „Licitaţia a fost amînată doi ani pentru că marile firme germane au contestat atribuirea contractului pentru firma Themeliodomi, precizînd că firma elenă este falimentară, că nu poate să demareze lucrările. Cu toate astea, timp de un an şi jumătate, Jonathan Scheele a respins aceste contestaţii, susţinînd că Themeliodomi este o firmă serioasă, deşi această firmă a întîrziat lucrările şi la Constanţa Nord, al cărui contract de construire îl cîştigase înainte de Eforie Sud”, a declarat preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu.

Dacă staţia Eforie Sud era în uz, Tuzla ar fi scăpat de inundaţii în 2005

Preşedintele CJC a afirmat că întreaga încrengătură care a determinat amînarea lucrărilor pentru favorizarea firmei elene a făcut ca, în 2005, localitatea Tuzla să fie inundată. Bilanţul? 147 de case inundate şi tot atîtea familii rămase fără locuinţă. Constantinescu a precizat că staţia de epurare Eforie Sud este proiectată ca, pe lîngă susţinerea activităţii de epurare, să menţină la un nivel scăzut nivelul Bălţii Tuzla, prin pomparea surplusului de apă, pentru eliminarea riscului de inundare a localităţii. „Am informat Prefectura, am informat Guvernul României, DCE şi nimeni nu a făcut nimic în privinţa demarării lucrărilor de la Eforie Sud. Statul român a alocat, după inundaţii, zeci de miliarde de lei pentru a face o groapă în care să se instaleze o conductă care să arunce apa din balta Tuzla în mare. De fapt, Themeliodomi trebuia să îşi facă treaba şi, dacă staţia era construită, ar fi menţinut balta Tuzla la un nivel sub cota de inundaţie”, a afirmat Constantinescu. De aceeaşi părere sînt şi persoanele care au suferit de pe urma inundaţiilor din 2005 la Tuzla. Cheraţa Enuş, a cărei casă a fost invadată de ape la inundaţii, spune că dacă staţia era în funcţiune, apa nu i-ar mai fi intrat în casă: „Nu mă interesează nici un ajutor. Eu îmi repar ce s-a stricat, dar să se construiască odată staţia ca să fim siguri că nu ne mai inundă. Iar cei vinovaţi pentru întîrzieri să plătească toate pagubele”. O altă victimă a inundaţiilor, Stelian Tudor, a declarat: “Nu ştiu dacă o staţie de-asta care să menţină apa la un nivel scăzut face mai mult decît casele astea rupte de ape şi prin ce-am trecut după inundaţii”. Ca urmare a faptului că firma elenă nu şi-a făcut treaba, Guvernul a trebuit să cheltuie, din bani publici, zeci de miliarde pentru construirea conductei de deversare a surplusului de apă din balta Tuzla, să aloce fonduri pentru reconstruirea caselor distruse la Tuzla, în timp ce autorităţile locale şi judeţene au participat, de asemenea, cu fonduri, materiale de construcţii şi ajutoare pentru victimele unei tragedii care ar fi putut fi evitate.

Amnezii şi re-evaluări selective

În noiembrie 2003, a doua re-evaluare a ofertelor a fost realizată de către o comisie nou formată. Comisia de evaluare concluzionează că Themeliodomi SA este singurul ofertant care îndeplineşte criteriile tehnice şi a recomandat atribuirea contractului către această firmă. Modul straniu de re-evaluare a cuprins verificarea bonităţii ofertanţilor, Comisia de evaluare solicitînd date doar despre firma PWT Wasser Abwassertechnik, prin intermediul Credit Reform România, deşi printre documentele prezentate iniţial de Themeliodomi exista Certificatul nr.36343-21.10.2002 privind declanşarea procedurii de administrare specială, emis de Secretariatul Curţii de primă Instanţă din Thesaloniki pentru perioadele 1980-1983 şi 1993 – 2003.

La fel de stranie a fost şi indiferenţa oficialilor de la Bucureşti, care nu şi-au aminitit, în momentul în care s-a făcut re-evaluarea în favoarea firmei greceşti, ceea ce se constatase şi consemnase oficial cu cîteva săptămîni în urmă la sedinţele de analiză a contractului Constanţa Nord: „ceva este în neregulă cu Themeliodomi... parcă nu ar dori să finalizeze contractele...”