În ultimii cinci ani, a crescut semnificativ numărul consultanților care spun că pot ''antrena'' bebelușii să doarmă noaptea fără să se trezească sau să ceară să fie hrăniți. Aceste servicii pot fi de ajutor pentru părinți, dacă își pot permite, dar există dezacorduri cu privire la cât de bună este pentru copil această intervenție, scrie BBC într-un articol publicat recent.

Mai mult de jumătate dintr-un grup de 7.500 de părinți care au luat parte la un sondaj publicat la începutul lunii noiembrie de The Children's Sleep Charity and Netmums au spus că bebelușii lor s-au trezit cel puțin o dată pe noapte, iar 35% au spus că au fost în mod regulat privați de somn și epuizați, între aceștia fiind și părinți ai căror copii nu mai erau bebeluși. Acesta este genul de experiență care ar putea face ca unii părinți să ia în considerare angajarea unui consultant în problema somnului.

În urmă cu aproximativ 10 sau 15 ani, nu erau mulți astfel de specialiști, dar numărul acestora a crescut rapid în Marea Britanie în ultimii cinci ani, spune Julie Cleasby, director regional european pentru Asociația consultanților profesioniști în problema somnului. Serviciile oferite de aceste companii includ sprijin prin telefon sau online, vizite la domiciliu și sejururi peste noapte. Acestea din urmă ar trebui să fie accesibile fără probleme unor părinți cum este cunoscutul chef Jamie Oliver, care a angajat recent o asistentă medicală de noapte pentru fiul său nou-născut, River Rocket, dar pentru mulți alții ar putea fi o exagerare.

Copiii au cicluri de somn mult mai scurte decât adulții și se pot trezi de peste 10 ori pe noapte, spune Katie Palmer, care conduce împreună cu alte două femei compania Infant Sleep Consultants. Potrivit acesteia, ceea ce trebuie să facă părinții este să ajute copilul să unească aceste cicluri de somn. În cazul unui copil pentru care a fost solicitată, care se trezea noaptea pentru a fi hrănit, ea a redus treptat episoadele de alăptare la doar unul pe noapte. După aceea, a introdus un program de formare a somnului numit "retragere treptată". De exemplu, mai întâi mama l-a hrănit pe copil, apoi l-a așezat în pat și l-a mângâiat până a adormit. Apoi, când copilul a acceptat acest lucru, mama doar s-a așezat lângă el fără să-l mângâie. După aceea, s-a mutat mai departe, până a ieșit din cameră, a explicat Katie Palmer.

La început, copilul a plâns intermitent timp de aproximativ 15 minute în prima noapte, dar apoi a acceptat schimbările în rutina lui de culcare. Sunt copii care plâng mai mult timp, însă, și în acest caz, părintele ar trebui să fie o prezență reconfortantă. Ceea ce părinții nu ar trebui să facă este să dea copilului mesaje mixte, revenind la hrănire pentru a-i adormi. "Nu există întotdeauna lacrimi, dar cred că în cea mai mare parte a timpului sunt", a dat asigurări specialista, subliniind că, ''dacă ar exista o soluție garantată de somn fără plâns'', atunci ea nu ar mai avea loc de muncă.

"Lasă-l să plângă" sau...?

Deși nu este o susținătoare a tehnicii "lasă-l să plângă", care presupune a-l lăsa pe copil singur în cameră fără ca părintele să mai revină chiar dacă bebelușul plânge, ea folosește uneori o formă de "plâns controlat", în care părintele iese din camera copilului, dar se întoarce la intervale scurte, pentru confortul acestuia. Unii cercetători care au studiat efectul a ceea ce presupune lăsarea unui copil să plângă au măsurat niveluri crescute ale hormonului de stres, cortizolul, și s-a speculat că acest lucru ar putea afecta dezvoltarea emoțională a copilului. Cu toate acestea, un alt studiu nu a găsit niciun efect negativ asupra copiilor, la cinci ani după ce au fost ''antrenați'' pentru somn cu această tehnică. Așa încât imaginea este neclară. Ceea ce știm din cercetări este că e absolut normal ca un copil să se trezească în mod regulat în timpul nopții până la vârsta de aproximativ doi ani și jumătate, scrie BBC. "Orice fel de plâns este stresant... și ridică nivelul de cortizol", spune Palmer. "Cu toate acestea, nici privarea de somn nu este bună și poate provoca daune pe termen lung la fel de bine, și cred că trebuie decis ce este mai ușor de suportat (...)".

Educarea somnului nu se poate aplica oricărui copil

Specialista admite că educarea somnului nu se poate aplica oricui. Aceasta nu ar trebui niciodată aplicată unui copil mai mic de șase luni sau în cazul în care există un motiv de fond care nu a fost rezolvat - cum ar fi refluxul sau colicii. De asemenea, părintele trebuie să fie într-o stare de spirit bună și nu ar trebui să se simtă presat să facă acest lucru de către prieteni sau familie.

Chiar trebuie să încercăm să ''antrenăm'' copiii să doarmă?

"Dacă ne uităm la cercetare, ceea ce știm este că e absolut normal ca un copil să se trezească în mod regulat în timpul nopții până la vârsta de aproximativ doi ani și jumătate", spune Sarah Ockwell-Smith, autoarea ''Gentle Sleep Book''. Mulți părinți cred că bebelușul lor are o problemă de somn, când de fapt este vorba de un somn normal în cazul sugarilor, explică aceasta. În activitatea sa, Ockwell-Smith a întâlnit mame care au încercat ''educarea'' somnului copiilor lor și acest lucru nu a funcționat, sau a funcționat doar la început, dar apoi, câteva luni mai târziu, somnul s-a înrăutățit. Date din raportul ''Sleep: what is normal at six months?" (Somnul: ce este normal la șase luni?), parte a ''Avon Longitudinal Study of Pregnancy and Childhood'', arată că doar 16% dintre copii au dormit toată noaptea la vârsta de șase luni; 50% dintre copii s-au trezit, ocazional; 9% s-au trezit cele mai multe nopți; 17% s-au trezit mai mult de o dată pe noapte, variind de la de două până la opt ori; 16% dintre cei cu vârsta de șase luni nu au avut nici un model de dormit regulat; 61% dintre copii au dormit în camera lor până la vârsta de șase luni, dar 15% au fost aduși în patul părinților, de obicei sau întotdeauna, în cazul în care s-au trezit. "Noi pretindem mereu că problema este la copil și el trebuie ''educat'', când de fapt eu cred că părinții ar trebui să adapteze lucrurile", spune Sarah Ockwell-Smith. "Prin urmare, i-aș ajuta pe părinți să privească lucrurile în această manieră - ''este ambianța în regulă?'', ''a mâncat copilul ceva care ar putea cauza un disconfort'', ''există o problemă fiziologică?'' etc.

În opinia ei, este absolut natural ca un copil să fie hrănit pentru a dormi. Dacă ne uităm la orice alt mamifer - la grădina zoologică, de exemplu -, puii adorm lângă mama lor, este ceva normal, acesta este modul în care trebuie să se întâmple lucrurile, insistă Ockwell-Smith. ''Dacă bebelușul se trezește înseamnă că există o problemă, dar venirea părintelui, hrănirea și alintarea rezolvă orice problemă... am lucrat cu mii de părinți care încă își leagănă și hrănesc copiii pentru a adormi și au reușit să lungească perioada de somn a acestora''.

Ockwell-Smith spune că ea constată că, odată ce părinții sunt conștienți că întreruperea somnului este ceva normal, atunci temerile lor sunt de multe ori risipite, chiar dacă aceste treziri sunt uneori epuizante.

Industria consultanților în problema somnului bebelușilor, nereglementată

Ambele specialiste citate în articol și-au exprimat îngrijorarea că industria consultanților în problema somnului bebelușilor este nereglementată, în prezent oricine putându-se apuca să o practice, și sfătuiesc părinții să facă cercetări riguroase în legătură cu acești consultanți înainte de a-i angaja.

Prof. Helen Ball de la Universitatea din Durham susține că este esențial ca părinții să se asigure că specialistul la care apelează adoptă practici de somn pentru sugari în condiții de siguranță - și nu recomandă, de exemplu, culcarea bebelușilor pe burtică, ceea ce crește semnificativ riscul de sindrom al morții subite a sugarului.