Vă mai amintiţi de titlul ăsta? Era vorba de un album fotografic cu iz electoral, politic şi penal, apărut acum cîţiva ani, în care se încerca, hai să zicem aşa, cosmetizarea imaginii externe a României. M-am gîndit la acel volum controversat cînd am aflat din presă că Ministerul Culturii vrea să iniţieze o campanie asemănătoare pentru „reabilitarea” imaginii ţării noastre. Hai să vedem cum stăm la capitolul „imagine”, astăzi!

Cea mai usturătoare problemă a momentului o reprezintă ţiganii români din Italia. Asta rămîne o pată pe obrazul României, care va fi uitată destul de greu de către occidentali. Este adevărat că această situaţie a devenit europeană, depăşind numele scumpei noastre patrii, deoarece toate ţările de pe bătrînul continent au ţigani, ca şi noi. Uniunea Europeană a „descoperit” abia acum că are 27 de state membre, dar 28 de etnii! În schimb, ţiganii occidentali nu se pot compara cu nivelul semibarbar în care trăiesc ţiganii români…

O altă problemă, apropo de imagine, înrudită cu cea dintîi, este problema emigranţilor români, în general, indiferent dacă este vorba de cei de dincolo sau dincoace de ocean. Nu mai ştiu unde am citit o statistică în care se spunea că maximum 10% dintre aceştia sînt intelectuali cu diplomă, mai puţin de jumătate au studii medii şi practică diferite meserii liberale, iar restul, adică proporţia cea mai mare, sînt puţin şcoliţi, puţin educaţi, în sensul minimei civilizaţii urbane, şi practică muncile necalificate de la „talpa” vieţii sociale. Aşadar, nici cu aceştia, global vorbind, nu ştiu cît de bună este imaginea României, deoarece, cu o singură floare, precum Costel Busuioc, nu se face primăvară românească în lume. Dacă la aceste două chestiuni spinoase mai adăugăm însăşi politica externă cam confuză a României (aici e prea mult de povestit, ca să mai intru în amănunte…), atunci Ministerul Culturii va avea de muncit zdravăn pentru a face chirurgie plastică „reparatorie” cu obrazul nostru extern!

În revanşă, există şi trei argumente pozitive, pe care mă văd nevoit să le consemnez telegrafic, din lipsă de spaţiu. Primul este relaţia neaşteptat de bună pe care Statul Român o are acum cu Casa Regală autohtonă. Să fiţi convinşi că asta se vede foarte bine în lume, pînă la cel mai înalt nivel. Al doilea, ce decurge din primul, sînt vizitele repetate ale prinţului Charles în Ardeal, care a devenit, alături de vărul său, Regele Mihai, un veritabil ambasador de imagine al României, fiindcă nu mai conteneşte să laude civilizaţia noastră tradiţională. Al treilea, în legătură directă cu al doilea, este revenirea treptată a saşilor în Ardeal, ceea ce a transformat această provincie istorică într-o adevărată vitrină europeană a ţării noastre.

„Eterna şi fascinanta Românie” are un obraz interior cam obosit de ridurile istoriei şi un obraz exterior plin de cicatrice!