Societatea românească are multe lipsuri. Unele ne afectează mai mult, altele mai puţin. Printre cele mai importante lipsuri se numără şi existenţa unui grup de sprijin a persoanelor care ies din penitenciar după ce îşi ispăşesc o condamnare. Specialiştii în domeniu atrag atenţia că este unul din motivele pentru care mai bine de jumătate se întorc în închisori. La acest motiv se adaugă şi atitudinea societăţii care este parte din formarea unui individ. În cazul puşcăriaşilor, are un rol covârşitor. Spre exemplu, expert în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), Dana Cenuşă, a atras atenţia că societatea românească se comportă „ca şi cum i-ar lipsi ceva” şi este nevoie de programe pentru revenirea foştilor deţinuţi pe piaţa muncii. „În România, când un deţinut este eliberat, nu există un grup post detenţie care să îl supravegheze şi să îl ajute să se integreze în societate, ceea ce este grav pentru că foştii deţinuţi sunt persoane cu handicap social major”, a declarat expertul. Ea a explicat că românii reacţionează exact ca şi copiii la şcoală şi pun etichete foştilor deţinuţi. „Spunem că este rău şi nu vrem să avem de-a face cu el. Din această cauză şi rata de recidivă a celor care revin în penitenciar este mare. Astfel, posibilitatea lui de reintegrare scade, se cheltuiesc mai mulţi bani şi el continuă să fie un pericol din ce în ce mai mare, putându-se transforma în criminalul de mâine”, a adăugat Dana Cenuşă. Un aspect al societăţii româneşti care nu îi ajută deloc pe foştii deţinuţi este că la angajare, în orice domeniu, se solicită cazierul. „Lumea este obişnuită să analizeze lucrurile în alb şi negru, superficial şi nu stă nimeni să ştie mai multe despre abilităţile persoanei, ci pleacă de la o premisă nefirească. Este exact ca atunci când împarţi oamenii în graşi şi slabi, femei sau bărbaţi sau albi sau negri”, a mai spus expertul din cadrul ANP. Totuşi, partea bună este că nu doar societatea din România tratează diferit foştii deţinuţi faţă de restul oamenilor. Cu excepţia spaţiului scandinav, în restul Europei se întâmplă acelaşi lucru deşi, în materie de sistem penitenciar, ei au tot ce le trebuie: mai mulţi bani, mai mulţi angajaţi, programe de mai bună calitate, grup de suport post-detenţie şi condiţii de detenţie excepţionale, în comparaţie cu România.

300 DE DEŢINUŢI INCLUŞI ÎN PROIECT Pentru ca deţinuţii să înceapă să fie trataţi echitabil în societate, s-a născut un proiect pe fonduri europene derulat prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în parteneriat cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi alte instituţii partenere, printre care şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa (UOC). Mesajul proiectului era „Foştii deţinuţi şi-au ispăşit pedeapsa, nu-i condamna la infinit!”. Proiectul s-a derulat în mai multe oraşe ale ţării, printre care s-a numărat şi Constanţa, şi din el au făcut parte 300 de deţinuţi din toată ţara. După un periplu prin ţară, iniţiatorii proiectului au poposit şi la Constanţa. Luna trecută, în Aula Magna a UOC a fost organizată o dezbatere cu tema „Suntem Produsul Mediului în care Trăim” şi implicaţiile psihosociale ale pedepsei privative de libertate. Au venit şi deţinuţi care au spus că regretă faptul că au ajuns în închisoare. Sorin este unul dintre deţinuţi. El are 28 de ani. A fost condamnat la închisoare pentru patru ani şi şapte luni, din care a ispăşit mai bine de jumătate. „80% depinde de mine şi restul depinde de cei din jurul meu să mă integrez în societate. Trebuie să demonstrez că am învăţat ceva din greşeli. A fost prima experienţă de acest gen şi va fi şi ultima”, a spus încrezător deţinutul.