O parte din actorii Teatrului Naţional Constanţa repetă, în această perioadă, pentru premiera spectacolului “Opt femei”, în regia Răsvanei Cernat. Într-un interviu acordat cotidianului “Telegraf”, tînăra regizoare a vorbit despre colaborarea cu actriţele Naţionalului constănţean, despre subiectul şi scenografia piesei, dar şi despre fenomenul teatral al momentului.

De ce aţi ales să puneţi în scenă piesa de teatru “Opt femei”?

Este un spectacol pe care mi l-a propus directorul teatrului, pentru că este o piesă foarte ofertantă, ca joc şi ca propunere de personaje pentru actori, iar pentru mine este interesant deoarece îmi dă ocazia să mă axez mai mult pe lucrul cu actorul, pe construcţia personajelor, a relaţiei dintre ele.

Există roluri principale şi roluri secundare în acest spectacol ?

Nu. Este o piesă în care fiecare rol este o mică bijuterie. Fiecare personaj este foarte bine conturat şi are locul lui la fel de important în desfăşurarea intrigii. Fiind o piesă poliţistă, fiecare dintre cele opt femei reprezintă un pion în creionarea şi conturarea suspansului poliţist.

Cine semnează scenografia acestui spectacol?

Este vorba de scenografa Alina Puşcaşu, din Iaşi. Pentru mine este o mare bucurie să colaborez cu ea, pentru că, pe lîngă un om minunat, este şi un scenograf talentat şi sper că vor fi nişte costume şi un decor foarte frumos. Scenografa întregeşte echipa exclusiv feminină.

Care sînt criteriile de care ţine cont un regizor atunci cînd alege distribuţia unui spectacol?

Bineînţeles, după ce ai făcut caracterizarea şi ştii cam ce trăsături ar trebui să aibă fiecare personaj - nu mă refer la trăsături fizice, sînt şi ele un reper, dar nu cele care primează -, ţii cont de vîrsta personajelor, de tipologia lor. Eu sînt foarte mulţumită de alegerile făcute.

Cum decurge colaborarea regizor - actor?

Eu nu cred în regizorul despot, care are o viziune şi care trebuie urmată întocmai, ce spune el este literă de lege, dar nu cred nici în actorii care consideră că modul lor de a gîndi şi ideile lor trebuie respectate, penru că ei sînt cei care ies în final pe scenă şi sînt văzuţi. Regizorul este cel care construieşte imaginea de ansamblu şi, în funcţie de aceasta, îi îndrumă pe actori. Spectacolul rezultă în urma coroborării ideilor fiecărei părţi.

Care este prima piesă pe care aţi regizat-o?

Am montat o piesă care se numeşte “Tectonica norilor”, de Jose Rivera, un autor american de origine portoricană. Este o poveste de dragoste între un bărbat şi o femeie pentru care timpul nu există. Este însărcinată de doi ani, arată de 20 de ani, dar ea are vreo 50 şi ceva. Este straniu, dar nemaipomenit de frumos. A fost spectacolul meu de licenţă şi l-am montat în teatrul independent. Împreună cu cîţiva colegi de an, am organizat un fel de microstagiune teatrală independentă, într-un studio din Bucureşti. Timp de patru luni, am prezentat cîte patru spectacole pe săptămînă.

Ce părere aveţi despre spectacolele de teatru prezentate în locuri neconvenţionale - cluburi, baruri?

Mi se par a fi o alternativă foarte bună. Cred că ar trebui ca acest gen de teatru să existe mai mult şi în Constanţa şi mi-aş dori să lucrez cu actorii de aici, pentru a realiza spectacole de genul acesta. Este foarte frustrant ca artist, ca atunci cînd eşti într-un bar, tu te dai de... ceasul morţii, iar oamenii beau, fumează, vorbesc. Este o formă foarte bună de a aduce arta, teatrul în mijlocul oamenilor şi de a-i face să se obişnuiască şi să ajungă să le placă.

Care este următorul dvs. proiect?

Sper să montez ceva la Compania de Operă a Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski”, dar nu ştiu, deocamdată, ce anume.