Scenograful este ticluitorul vizibil al ideilor esenţiale ale unei opere. Este cel în a cărui artă privirile spectatorilor se opresc, se încântă şi prind aripi în idei. Este cel în a cărui artă minţile privitorilor îşi găsesc leagăne confortabile şi ascunzişuri necesare. Este cel a cărui artă crează cadrul vital pentru viaţa efemeră a scenei. Este cel care însufleţeşte particulele de trai cotidian gândite şi alese de dramaturg sau de libretist şi le oferă lumină şi căldură. Este creatorul care face, vizibil şi durabil (cât se poate în graniţele acestei atât de efemere arte), legătura dintre public şi regizor, dintre idee şi spectacol, dintre poveste şi păpuşă. Toate acestea şi încă multe altele poartă astăzi, la Constanţa, un nume: Eugenia Tărăşescu-Jianu - Scenograf. Aşa se numeşte şi cartea lansată duminică, 23 septembrie, prin graţia, acribia, bunăvoinţa şi dragostea pentru teatru marca Anaid Tavitian, acest oficiant tăcut al templului Thaliei, un cronicar delicat şi de o modestie aproape înspăimântătoare.

Anaid a povestit, simplu şi încântător, cum a luat naştere acest proiect, frumoş şi atât de necesar: „Eu şi Gina avem frumosul obicei de a ne întâlni o dată pe lună şi de a sta la poveşti teatrale. Şi era tot o zi frumoasă de toamnă când mi-a spus că şi-ar dori foarte tare, pentru familia ei şi pentru toţi cei care o iubesc, să adune între coperţile unei cărţi tot ce ţine de creaţia ei până acum, căci Gina Jianu este un creator neliniştit care are încă multe de spus. Şi iată că, după un an de la această întâlnire, minunea s-a întâmplat. Contribuţia mea este una modestă. Spre deosebire de sculptori sau poeţi, care îşi fixează opera, o eternizează în piatră sau în cuvântul tipărit, opera creatorilor de teatru este una fulgurantă. Ea are o existenţă ca unui future. Învie atunci când primeşte lumina scenei şi aplauzele. Renaşte de fiecare dată, cu fiecare spectacol, ca o frumoasă pasăre Phoenix şi atunci noi, acei anonimi ai teatrului numiţi secretari literari care, după mine, suntem nişte cronicari modeşti la porţile măriei sale teatrul, avem datoria profesională, morală şi civică de a tezauriza şi, uneori, ca acum, de a aduna între coperţile unei cărţi, spre nemurire, tot ce ţine de această lume fabuloasă a teatrului. Acest volum este o declaraţie, a mea, de dragoste faţă de prietena mea Gina Jianu, dar este în acelaşi timp şi o reverenţă în faţa unor creatori de mirabile imagini scenice care îşi poartă marele talent cu o deosebită modestie”.

Şi asta a reuşit să facă cronicarul perfect al curţii teatrului, Anaid Tavitian: o muncă de documentare aproape incredibilă, cu ajutorul căreia a completat imaginea scenografului prin prisma declaraţiilor numelor mari cu care Eugenia Tărăşescu-Jianu a lucrat, Silviu Purcărete sau Dominic Dembinski. Emoţionată ca un copil care a primit o notă frumoasă la şcoală, fragilă în sacoul albastru, dar plină de energie, Eugenia Tărăşescu-Jianu a declarat, simplu şi succint: „Sunt fericită că sunteţi de faţă şi că puteţi să vă uitaţi un pic pe ce am făcut. Sper să mai fac şi altele”.

O mărturie importantă despre o viaţă închinată scenografiei a venit de la Ovidiu Dunăreanu, directorul Ex Ponto, editura care găzduieşte frumosul volum: „Am o experienţă de 25 de ani (la momentul interviului apărut în „Convorbiri pontice” – n.r.) de practică în praful scenei, un praf plăcut, care face bine la psihic. Un răspuns excepţional (…)”.

Directorul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman” din Constanţa, Corina Apostoleanu, a subliniat valoarea documentară şi istorică a cărţii: „În primul rând, în această carte se unesc două nume importante pentru teatrul constănţean şi pentru ce înseamnă mişcarea teatrală din România de-a lungul foarte multor ani. Spun asta pentru că volumul este îngrijit de Anaid Tavitian şi se referă la doamna Eugenia Tărăşescu-Jianu, doi stâlpi ai mişcării teatrale româneşti. Volumul nu face decât să păstreze pentru timpurile actuale şi pentru cele care vor veni ce s-a întâmplat în teatrele din România, lucruri legate de aceste două persoane pentru care teatrul este a doua viaţă. Din perspectiva locului în care lucrez, Biblioteca “I.N. Roman” şi din perspectiva experienţei pe care o am, pot să vă spun că această lucrare este foarte bună şi pentru documentare, deoarece sunt foarte multe lucruri care reconstituie istoria teatrală pe termen lung. Aşadar, suntem în faţa unei cărţi frumoase, utile şi care grupează istoria teatrală adusă în faţa noastră de două nume foarte importante pentru istoria teatrală românească, Anaid Tavitian şi Eugenia Tărăşescu-Jianu”.

Lansarea cărţii a fost găzduită de spaţiul atât de drag Ginei, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare”.