Proiecţia viitorului european este abia la început. Cu 27 state membre, UE abia a reuşit să se reunifice. În centrul său, cu dublă experienţă capitalistă şi comunistă, Germania se erijează în mentor. Renunţarea la mult-iubita marcă pentru a pune bazele Zonei Euro şi a bate moneda unică europeană se compensează cu un rol principal în construcţia structurii comunitare. Numai că experienţa fostei RDG este estompată şi chiar dacă Angela Merkel provine din Est nu pare să fie interesată prea mult să se folosească de valorile umaniste ce au stat la baza ideologiei comuniste. Eşecul lamentabil al societăţiilor comuniste ar putea oferi destule pilde şi sistemelor democratice. Tranziţia se realizează în ritm propriu fiecărui context social, economic şi politic al ţărilor din fostul bloc comunist, iar regăsirea unei normalităţi individuale trebuie să ţină seama de trecut. Aşa se explică faptul că la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, în cinematografiile est-europene filmul încă savurează şi explorează pe marginea libertăţii câştigate şi îndreptate acum spre reflecţia asupra trecutului. Relaţiile complicate dintre indivizi, supuşi controlului partidului unic şi al securităţii oferă inspiraţie nu numai scenariştilor şi regizorilor, dar şi scriitorilor, iar acordarea Premiului Nobel pentru Literatură Hertei Mueller are semnificaţia unei condamnări internaţionale a laşităţii şi compromisurilor făcute de colaboraţionişti.

Premiul decernat scriitoarei germane este o nouă încoronare a suveranităţii germane regăsite odată cu reunificarea. Nu este întâmplător că cele mai importante festivităţi ce au marcat căderea Comunismului şi simbolul unic adoptat este căderea Zidului Berlinului au avut loc în Germania. Exuberanţa aniversării celor două decenii a fost întreţinută artificial numai la Berlin, unde protipendada politică mondială s-a întrecut în a face declaraţii şi gesturi simbolice. Niciuna dintre ţările fostului bloc comunist nu a organizat însă festivităţi somptuoase ale căror ecouri să depăşească graniţele naţionale. Criza economică nu dă prea multe motive de a sărbători, iar tranziţia a erodat mult din aşteptările de bunăstare visate odată cu adoptarea noului regim.

În cadrul manifestaţiilor organizate în Germania, Festivalul Cinematografiilor din Estul Europei de la Cottbus şi-a însuşit o semnificaţie specială. Reconcilierea cu trecutul sau reluarea unor relaţii uşor lăsate la o parte în vârtejul schimbărilor nu poate decât să dea o şansă diversităţii. Un program special în cea de-a 19-a ediţie a festivalului este dedicat ţărilor din jurul Mării Negre. O nouă ipoteză lansată de antropologi este că legendara civilizaţie a Atlantidei ar fi fost localizată în Marea Neagră. Se sugerează că regiunea era leagănul unei civilizaţii înaintate distruse însă de o inundaţie catastrofală. Avertismentul lansat împotriva forţelor distructive ale unei civilizaţii a rămas în memoria colectivă până în prezent. Povestea biblică a lui Noe ne spune că omenirea a supravieţuit şi a avut şansa unui nou început. Căderea Comunismului a fost un cataclism social, economic şi politic de proporţiile Potopului pentru mulţi, iar supravieţuitorii au şansa de a învăţa din greşeli şi construi o nouă civilizaţie.

Oana STUPARIU

ex foto

Micul oraş Cottbus trăieşte timp de cinci zile în ritmul festivalului de film. Liniştea provinciei oferă distanţarea necesară pentru o reflecţie sinceră asupra trecutului şi repercursiunile sale asupra viitorului.