Summitul financiar al G20 de la Gyeongju, din Coreea de Sud, s-a închis, sâmbătă, cu un acord istoric referitor la reformarea Fondului Monetar Internaţional (FMI), acord prin care Europa îşi va pierde din putere în cadrul unui organism pe care îl conduce de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cel mai important protagonist al întâlnirii ministeriale a fost directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, care a promovat ceea ce a definit drept cea mai mare reformă aprobată de organul de guvernământ al acestui organism, care va reprezenta tot mai mult ţările emergente şi în curs de dezvoltare.

De când a fost creat, prin intermediul Tratatului de la Bretton Woods din 1944, Fondul Monetar Internaţional a fost mereu condus de un cetăţean european, în timp ce un nord-american s-a aflat în fruntea instituţiei-soră a FMI, Banca Mondială (BM), printr-un acord tacit. G20 a decis ca Europa să cedeze două fotolii, din cele 24 care compun Directoratul Executiv al FMI. Acesta decide cu privire la împrumuturile de ordinul milioanelor, numirea directorului general şi, aşa cum susţine chiar Fondul, activitatea de zi cu zi a instituţiei. Ca o reflectare a prezenţei tot mai importante pe scena internaţională, procentul reprezentat de ţările emergente şi în curs de dezvoltare la nivelul organului director al unei instituţii formate din 187 de ţări va creşte spre 2013, la 6%. Reforma anunţată, care trebuie aprobată de ţările europene într-un termen de aproximativ un an, va modifica substanţial reprezentarea în cadrul Directoratului FMI, făcând loc Chinei, Braziliei, Indiei şi Rusiei printre primele zece membre ale sale, în ceea ce priveşte cotele de reprezentare. Cotele vor determina apoi puterea de vot şi angajamentul financiar.

În prezent, SUA deţin cel mai mare procent, de 16,74%, în timp ce Japonia are 6%. Germania, Franţa şi Marea Britanie deţin în jur de 5% fiecare, iar China numai 3,65%. Restul procentelor sunt repartizate între ceilalţi membri. Ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, a calificat reforma drept o măsură care va permite modificarea balanţei de puteri şi va acorda spaţiu tuturor economiilor, inclusiv celor emergente.