Rata evaziunii fiscale din staţiunile turistice din Grecia este în continuare ridicată, atingând maxime de peste 80% în insulele Rhodos şi Zakynthos, chiar dacă s-a mai redus faţă de anul trecut, când au fost înregistrate şi cote de 100%, arată controalele derulate în ultima lună de autorităţile elene. Rhodos conduce în topul evaziunii din Grecia (cu 84,6%), urmată de Zakynthos (80%), Santorini (77,14%), Paros (68,2%) şi Syros (57,9%). Divizia de delicte finaciare a Ministerului de Finanţe a derulat o primă serie de 1.088 inspecţii între 15 iunie şi 15 iulie, la restaurante, facilităţi pentru sporturi acvatice şi pe plajă, hoteluri şi alte afaceri. În total, autorităţile elene au aplicat 2.473 de amenzi.

Inspectorii au descoperit că firmele din aceste staţiuni au raportat, în scopul plăţii de taxe, costuri de construcţie mai mici decât cele reale şi tarife de cazare sub cele percepute clienţilor. Unele spaţii de cazare au fost declarate case rurale de dimensiuni mici, pentru a beneficia de tarife mai reduse la energie, în timp ce unii proprietari nu au declarat deloc activitatea turistică. Anul trecut, inspecţiile au relevat că rata evaziunii fiscale în marile staţiuni din Grecia, precum cele din Zakynthos, Lefkada sau Creta, ajungea şi la 100%, în timp ce pentru altele, aflate în Santorini sau Corfu, se situa la 75% sau peste acest nivel. Rate de evaziune fiscală de până la 100% au fost înregistrate anul trecut pe insulele Zakynthos şi Lefkada, în Rethymno, de pe insula Creta, şi în Kastoria. Alte regiuni din Creta au înregistrat, de asemenea, evaziune fiscală ridicată, precum Hania (87%) şi Iraklio (78%). În topul evaziunii s-au numărat şi Santorini (83%), Corfu (75%), Naxos (73%) şi Mykonos (68,5%).

Evaziunea fiscală este considerată de creditorii internaţionali şi de analişti drept una dintre problemele majore ale Greciei, o piedică pentru ieşirea ţării din criza economică severă. Grecia a fost salvată de la colaps cu două pachete financiare de peste 200 de miliarde de euro de la statele Zonei Euro şi FMI, condiţionate de măsuri dure de austeritate şi reforme. Evaziunea fiscală a fost identificată repetat ca o posibilă sursă de majorare a veniturilor statului fără creşterea poverii fiscale asupra populaţiei, însă autorităţile au avut succese limitate în combaterea acestui fenomen.