La Muzeul de Artă va avea loc mîine, la ora 16.00, o manifestare editorială importantă, reprezentată de lansarea celei de-a treia cărţi a scriitoarei Mihaela Burlacu. Volumul se intitulează „Decalogul tăcerilor albastre” şi a fost tipărit la Editura Ex Ponto. Romanul apare după cele două cărţi de succes ale sale - „Te iubesc e prea puţin\" (proză scurtă, 2006), distinsă cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea şi „Rugaţi-vă pentru îngerii ascunşi\" (2007). Deşi economist de profesie şi funcţionar public, Mihaela Burlacu are ca pasiune scrisul, bucurîndu-se de aprecierea criticilor şi încîntînd cititorii cu romanele sale pline de sensibilitate.

Titlul noii sale cărţi porneşte de la un „decalog” pe care eroina romanului, Maria, îl citeşte întîmplător: „văzu la ieşire o hîrtie lipită pe uşă pe care scria Decalogul tăcerii. Citi cu luare aminte cele 10 porunci. 1. Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros; 2. Taci, atunci cînd ai vorbit destul; 3. Taci, pînă cînd îţi vine rîndul să vorbeşti; 4. Taci, cînd eşti provocat; 5. Taci, cînd eşti nervos; 6. Taci, cînd intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi; 7. Taci, cînd pleci de la biserică, pentru ca Duhul Sfînt să poată imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit; 8. Taci, cînd eşti ispitit să vorbeşti; 9. Taci, cînd eşti ispitit să critici; 10. Taci, cînd ai timp să gîndeşti înainte de a vorbi”.

Acţiunea epică se construieşte „în oglindă”: frica din comunism şi frica de după Revoluţie, mizeria de atunci şi mizeria de azi, structurile atotputernice de ieri şi cele actuale – absconse, dar la fel de eficiente… Maria, elevă la moartea mamei sale, survenită în urma unui avort, este anchetată de securitate pentru complicitate. Pe securişti nici nu-i interesa avortul în sine şi nici consecinţele lui dramatice. În fond mureau zilnic femei cu avorturi septice provocate şi se năşteau tot mai mulţi handicapaţi; pe ei îi interesa „lupta cea mare”, inocularea fricii şi supravegherea societăţii până la ultima ei „celulă”. S-a schimbat ceva după Revoluţie? Este o întrebare retorică al cărei răspuns este însăşi viaţa Mariei, personaj pe care cititorii îl vor descoperi în paginile cărţii „Decalogul tăcerilor albastre”.