ÎN MIJLOCUL INFERNULUI

În mijlocul infernului de la Paris s-au aflat și constănțeni. Directorul Serviciului Public Administrare Creşe (SPAC), Cezara Popescu, era în vizită la sora ei, de profesie medic, stabilită de câțiva ani la Paris, și în timpul atacurilor teroriste se afla în mașină cu sora sa și două prietene din România care o însoțiseră în scurta excursie. A acceptat să ne vorbească despre cumplita experiență.

"UN GLONȚ M-A LOVIT LA CAP"

"Aveam muzica în surdină și de afară se auzeau câteva pocnituri. Am început să căutăm cu privirea sursa zgomotelor. Credeam că sunt artificii. Și atunci am auzit gloanțele șuierând. Unul dintre ele m-a lovit în mână și la cap. Norocul nostru a fost că sora mea, care conducea, nu s-a pierdut și a apăsat accelerația. Dacă se bloca, muream toate acolo. Am văzut că sunt plină de sânge și am spus că am fost împușcată. Sora mea iar a dat dovadă de sânge rece și a condus spre cel mai apropiat spital. Acolo, medicii m-au curățat cât au putut, pentru că erau cazuri mult mai grave decât mine. Mi-au scos din cap glonțul sau bucățile de glonț oprite acolo, mi-au bandajat și mâna, m-au supravegheat, iar acum sunt externată și sunt acasă la sora mea. Nu știu ce am la mână. Eu am crezut că glonțul că mi-a zburat complet un deget, dar am înțeles că doar o mică parte din el este afectată. Nici nu pot să văd ce e acolo, pentru că am mâna bandajată. Și când mă gândesc că am vrut să iau o gură de aer împreună cu sora mea... (râde) Mi-a stat în gât. Nici nu știu dacă e noroc chior sau ghinion. Pot doar să spun că, după externare, m-am simțit ca și cum m-am născut a doua oară. Sora mea nu și-a dat seama că trebuiesă îmi aducă haine de schimb și am fost nevoităsă ies din spital îmbrăcată în hainele cu care am venit... Pline de sânge. Cred că am pierdut un litru, pentru că pe piciorul stâng nu se mai vedea decât o bucată mică de jeans nepătat. Restul era plin.

"PATRU GLOANȚE AU INTRAT PRIN PARBRIZ"

Mașina surorii mele a fost lovită de mai multe gloanțe. Patru au intrat prin parbriz și au ieșit prin geam. Slavă Domnului că nu s-a panicat sora mea...", a declarat Cezara Popescu. Refuză să vorbească despre dureri, despre cel care a tras și convingerile lui. Se bucură că, de data asta, nu și-a luat fiica la Paris. Luni revine în țară, dar nu are de gând să își ia concediu. Amenință că marți este la birou. Pregătește examinări și comisii pentru angajarea de personal în instituție și spune că nu poate să lipsească. Nu vrea să lase un glonț și-o sperietură soră cu moartea să-i dea viața peste cap. Probabil din motivul ăsta a abordat discuția cu noi pe un ton destins, pe alocuri vesel, cu foarte puține accente grave.