Metodele şi sistemele marilor creatori de teatru, Stanislavski, Meyerhold, Grotowski, Brecht, au rămas în istorie ca teorii, dar, mai ales, ca modalităţi practice de analiză şi construcţie a rolului, ca formule de adaptare a acestuia la propriul eu sau dimpotrivă. Filosofiile de lucru ale contemporanilor Eugenio Barba şi David Esrig conţin, sub o formă sau alta, cele mai importante date ale acestor teorii şi le duc mai departe, conservându-le şi reactualizându-le în ritmul necesar al prezentului nostru. Unul dintre cei mai importanţi moştenitori ai acestor mari creatori este şi Florin Vidamski, profesor la Athanor Akademie für Theater und Film Passau, condusă de renumitul regizor şi om de teatru român, David Esrig. Actorul şi profesorul Florin Vidamski are o mitologie proprie, ce-şi conţine drumul iniţiatic: după un workshop susţinut de David Esrig în România, tânărul actor şi-a redimensionat întreaga existenţă şi a plecat după profesorul şi mentorul său, în Germania, lucrând cu el până în prezent. A trecut mai bine de un deceniu.
Florin Vidamski a venit la Constanţa, la Universitatea “Ovidius”, la invitaţia decanului Facultăţii de Arte, prof.univ.dr. Daniela Vitcu, pentru a lucra cu studenţii de la specializarea Arta Actorului, ciclul de Licenţă şi de Masterat şi a avut amabilitatea de a sta puţin de vorbă cu noi.
Reporter: Prima întrebare, evidentă, ce înseamnă metoda Esrig?
Prof. Florin Vidamski: “Am avut un prim contact cu această metodă în 2007, când dl. Esrig susţinea workshopuri în România. Pe atunci eram actor şi am avut – mi-am şi creat - mai multe posibilităţi de a participa la workshopurile dânsului, atât în România, dar şi în Germania. Mi-am dat seama că această metodă are o legătură foarte puternică cu ceea ce fac şi gândesc despre teatru şi atunci mi-am propus să mă mut în Germania şi să lucrez în continuare cu dl. Esrig. Şi am făcut asta. În timp, am reuşit să adun foarte multe informaţii despre această metodă, le-am trecut prin filtrul meu, le-am analizat, le-am pus în practică şi cu studenţii de la Academia Athanor şi, în cele din urmă, le-am sintetizat în teza mea de doctorat, pe care am susţinut-o la UNATC (Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti).
Este o metodă ca şi toate celelalte despre care se ştie, cum ar fi metoda lui Stanislavski, dar este mai mult de atât… o sumă a infomaţiilor pe care dl. Esrig le-a adunat de-a lungul carierei şi experienţei sale de regizor şi om de teatru. El a găsit un drum, mult mai uşor pentru el şi pentru actorii cu care lucrează, un drum mai scurt, dacă vreţi, pentru a ajunge la acel moment miraculos de care avem nevoie, acel moment al inspiraţiei. Ce se întâmplă până la acel moment? Ce facem? Ce este de jucat? Analiza concretă a acţiunilor, etapizarea şi descoperirea acestor acţiuni până la momentul în care se urcă pe scenă: acesta este filonul principal al metodei. Ceea ce fac actorii cu un text străin, a cărui intenţionalitate nu o cunosc, un teritoriu necunoscut pe care încearcă să îl descopere, totul intră în această analiză. După ce partitura este pregătită, adică ştiu să răspundă la întrebarea “ce este de jucat”, începe construcţia lumilor fictive pe care le îndrăgim atât de mult”.
R: Aţi ales un text extrem de greu – “Hamlet”. De ce?
Prof. Florin Vidamski: “Da, aşa este, este un text cumplit de greu. Pentru mine este foarte, foarte, foarte important ca studenţii să ia astfel un prim conctact cu textele mari, să fie motivaţi să le caute, să ajungă la un anumit nivel de înţelegere pe aceste texte şi apoi să fie motivaţi să le joace. De aceea am ales o scenă din “Hamlet”, o scenă cumplit de grea”.
R: Dacă mai sus v-am întrebat despre semnificaţia metodei Esrig, acum vă întreb direct: “ce este”?
Prof. Florin Vidamski: “Această metodă este, în fapt, un impuls pentru găsirea propriei metode. Eu nu încerc să creez o ideologie în scena şcolilor de teatru. Am fost la multe workshopuri în mai multe ţări şi cel mai important lucru, pentru mine, a fost să fac cunoscut modul acesta de a privi lucrurile şi de a realiza un prim conctact uman cu viitorul creator şi apoi cu ceea ce ne inspiră pe noi în lucrarea respectivă. De aici fiecare îşi alege propria metodă şi propriul mod de a construi lucrurile. Odată ce am descoperit felul în care dl. David Esrig a construit această metodă, care are la bază o structură foarte puternică, am folosit-o ca pe o rampă pentru relevarea propriei metode. Asta se întâmplă şi la Athanor, în ce-i priveşte pe absolvenţi. Faptul că ai lucrat după metoda Esrig nu înseamnă că vei face toată viaţa asta. De fapt, această metodă este doar o trambulină pentru a intra în contact cu instrumentele şi principiile care stau la baza oricărei structuri teatrale, teoretice sau practice. Şi atunci, eu îi încurajez pe oameni să privească lucrurile din această perspectivă, să adere la aceste principii şi să poată să folosească aceste instrumente, general recognoscibile în arta noastră. Cred, de asemenea, că trebuie cunoscute şi folosite de fiecare student, indiferent de etapa sa de dezvoltare artistică”.
R: Ce spuneţi mă duce cu gândul la un soi de dinamizare a spaţiului cunoaşterii personale…
Prof. Florin Vidamski: „Da, nu m-am gândit la asta… Asta este, în fapt, prima lecţie pe care o discut cu studenţii: ceea ce facem noi are o legătură extrem de puternică cu procesul vieţii. Şi atunci, toate exemplele pe care le dau şi le folosesc în explicarea analizei au în permanenţă legătură cu viaţa, principiile existenţiale şi temerile ei fundamentale. Dacă cineva are o asemenea idee, să folosească acest tip de practică teatrală pentru a-şi cunoaşte şi înţelege viaţa, de ce nu? M-aş bucura...”
R: Cum aţi lucrat cu studenţii-actori de la Constanţa?
Prof. Florin Vidamski: „Ca în orice altă facultate, studenţii sunt oameni curioşi, care vor să înţeleagă ce au de făcut şi cum anume, care îşi pun întrebări şi pentru mine această curiozitate este esenţială. Noi putea să îi îndrumăm, să îi însoţim pe drumul acesta al căutării… Nu putem însă să-i facem actori. Mie mi s-au părut oameni vii, care nu se sperie în faţa unor teste dificile, care nu au blocaje în faţa unui text mare sau a unor structuri complicate. S-au aruncat, au parcurs paşi extrem de importanţi şi, în tot acest timp, a avut loc un proces foarte interesant între mine şi ei, între ei şi mine, am învăţat deopotrivă, fiecare de la celălalt. M-a interesat mult să lucrez cu ei. Am avut anumite workshopuri unde oamenii nu m-au impulsionat să merg atât de departe, nu m-au făcut să descoper din nou alte întrebări despre care nici nu ştiam. Prin intermediul studneţilor constănţeni însă, am redevenit şi eu curios şi ăsta este cel mai important lucru. Colaborarea a fost extrem de puternică şi a avut un sens pentru fiecare dintre noi. Şi va avea în continuare.”
Arhitectul acestei întâlniri este, aşa cum am menţionat mai sus, prof.univ.dr. Daniela Hanţiu, decanul Facultăţii de Arte. În acest context, a declarat: “Ideea de a-l avea invitat nu este de dată recentă. Spunea Florin de un workshop Esrig în 2007... Acolo ne-am întâlnit şi ne-am cunoscut. Eu eram asistent universitar pe vremea aceea… Şi trebuie să recunosc că Florin era cel mai prins, cel mai serios şi foarte atras de munca pe care o făceam. I-am urmărit parcursul şi m-am bucurat foarte tare când am văzut că a plecat în Germania după David Esrig. Am fost convinsă că s-a perfecţionat în această metodă şi de aceea mi-am dorit foarte mult să-l aduc. Anul acest am reuşit. Ne-am întâlnit la Tg. Mureş, la un festival, şi acolo ne-am organizat. N-a fost nevoie de multe cuvinte şi mă bucur că am reuşit să facem workshopul şi că studenţii noştri actuali au avut ocazia să-l cunoască şi, prin intermediul lui, să experimenteze metoda Esrig. Mă voi strădui ca şi viitorii studenţi să beneficieze de experienţa sa”.