Aprig contestatar al şefului statului, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a declarat, sâmbătă, că Traian Băsescu încearcă să găsească, cum face de obicei, un ţap ispăşitor pe care să arunce responsabilitatea - pe bugetari, pe pensionari sau pe statul clientelar. Referitor la afirmaţia preşedintelui României potrivit căreia ţara ar fi un stat clientelar, Năstase a ţinut să-i dea o replică lui Băsescu pe măsura afirmaţiei sale. „Dacă statul este un stat clientelar, iar Traian Băsescu este şeful statului, atunci Traian Băsescu este un preşedinte clientelar”, a spus Năstase. El a adăugat că responsabilitatea pentru criza profundă şi pentru „metastazele economiei” de astăzi este a lui Traian Băsescu şi a guvernelor de dreapta din ultimii ani. „Ceea ce s-a întâmplat în aceşti ani, în mod evident, a dus la o situaţie îngrozitoare din punct de vedere economic, la o criză socială fără precedent şi antrenează fără îndoială şi criză politică, chiar dacă Traian Băsescu nu e de acord cu acest lucru. Vedem şi în stradă această nemulţumire. Să nu avem impresia că prin pansamente de acest tip se pot rezolva lucrurile\'”, a spus Năstase, adăugând că, pentru scoaterea României din criză, e nevoie de un program alternativ ca acela propus de PSD şi nu de „chestiuni simbolice” ca acelea de a dona salariul unui demnitar pe câteva luni. El a spus că PSD are o mare vină că nu este „mai vocal” şi că oamenii aşteaptă soluţii pentru a vedea că social democraţii reprezintă o alternativă reală”. De asemenea, Adrian Năstase a mai spus că România este mai izolată ca înainte de integrarea în Uniunea Europeană şi că, în afară de FMI, care vine să controleze ţara, nu pot fi amintite vizite importate ale unor şefi de stat sau premieri. El a arătat că, în acest moment, se poate observa că nici în domeniul democratic nu s-au făcut progrese, iar criza democratică e tot mai profundă. Preşedintele Consiliului Naţional al PSD a mai afirmat că, în domeniul economic, România, după sacrificiile făcute pentru a intra în UE, este un stat care sprijină economiile celorlalte ţări, în loc să se bucure de beneficiile aderării la UE.