Scenele pe care le-a văzut toată lumea la ştirile televizate, petrecute acum două zile în Parlamentul României, m-au emoţionat sincer, nu numai în latură omenească. Am asistat la un autentic exerciţiu de democraţie, aşa cum nu s-a mai întâmplat demult în acel loc!

Cel mai tulburător a fost cazul fraţilor Orban, care se aflau de o parte şi de alta a baricadei politice. Reacţia spontană şi cât se poate de onestă a lui Leonard, ce şi-a recunoscut impasul moral, ca şi lacrimile lui Victor, au stârnit aplauze, tot aşa după cum aplauze au stârnit scuzele prezentate public de Victor Ponta şi îmbrăţişarea sa cordială cu Leonard Orban. Ce minunate sunt educaţia şi civilizaţia politică! Pentru prima oară, după o lungă perioadă de timp de rivalităţi şi lupte intestine, chiar dacă n-au lipsit nici măcar acum unele ciocniri retorice sau declaraţii belicoase, parlamentul românesc a respirat niţel aer european...

Senzaţia aceasta de europenitate, după care tânjim toţi, de fapt, adică aleşi şi alegători, deopotrivă, a fost accentuată şi de votul reparatoriu al plenului, care venea să îndrepte o nepoliteţe monumentală făcută Regelui Mihai, cu o zi mai devreme, când comisiile parlamentare îi refuzaseră, iniţial, Suveranului, dreptul de a se adresa naţiunii române. Aşadar, pe 25 octombrie, când va împlini 90 de ani, Majestatea Sa va vorbi de la tribuna parlamentului, ceea ce reprezintă un moment cu adevărat istoric!

De ce nu este tot timpul o asemenea atmosferă cordială, civilizată şi europeană, în acel loc? Oare, cine i-a învrăjbit pe politicienii noştri?... Astea sunt întrebări retorice la care voi răspunde după alegerile prezidenţiale viitoare.