Lefurile mici, chiar umilitoare, condiţiile de lucru rudimentare, atitudinea generală necorespunzătoare - nu fac altceva decât să ne alunge medicii din ţară. Situaţia îngrijorătoare a tot fost subliniată de reprezentanţii Colegiului Medicilor din România (CMR), însă fără mari rezultate. Exodul medicilor este de neoprit, spitalele se golesc, în condiţiile în care deficitul nu este deloc de neglijat. Sectorul medical, chiar dacă este unul dintre cele mai importante, a fost unul nesemnificativ pentru guvernarea portocalie, sau cel puţin aşa a lăsat să se înţeleagă. Este inadmisibil ca un medic rezident să câştige, pe lună, puţin peste 200 de euro, poate echivalentul unui tratat de medicină. Este firesc ca în aceste condiţii doctorii români să părăsească ţara fără să mai privească înapoi. În vreme ce autorităţile noastre n-au dat doi bani pe „forţa” de muncă în sistemul sanitar, în străinătate, companiile private de recrutare a medicilor sunt din ce în ce mai profitabile. De exemplu, afacerile companiilor private din Franţa care recrutează medici străini înfloresc, fiind vizaţi în general specialiştii din Est şi, mai ales, cei din România, comentează publicaţia Lunion presse, în ediţia sa. Intrarea României în UE, în 2007, „a făcut ca activitatea noastră să ia avânt”, afirmă Sophie Leroy, fondatoarea uneia dintre aceste agenţii, Arime. Românii sunt preferaţi din două motive. Primul este de ordin financiar: un medic român câştigă între 300 şi 400 de euro pe lună în ţara sa, iar al doilea este legat de importanţa predării limbii franceze în şcolile româneşti. Cât de multe companii de acest fel există în Franţa? „Incertitudinea este completă”, declară Patrick Romestang, care se ocupă de problemele de demografie medicală în cadrul Ordinului Medicilor din Franţa. Dar Agenţia France Presse a descoperit o duzină pe Internet. Acesta este şi cazul Medicis Consult, o societate privată specializată în recrutarea de medici străini, care percepe o taxă de 8.000 de euro. Preţul include găsirea candidatului, verificarea diplomelor sale şi asigurarea demersurilor administrative în vederea angajării. Primari sau directori de spitale nu ezită să facă apel la astfel de structuri, franceze ori străine. „Este un fenomen relativ nou, de trei-patru ani”, afirmă Mathilde Reynaudi, autoarea unui studiu pe acest subiect de la Centrul de analize strategice (CAS). Cei mai mulţi dintre candidaţi sunt din ţări ale UE şi au diplome europene ce le permit să practice în Franţa, la fel ca medicilor francezi. „Avem o mulţime de candidaţi în Grecia, unde condiţiile de muncă s-au deteriorat”, spune Zuzanna Jendryczko, de la firma Paragona, cu sediul în Polonia. Din 2006, ea a recrutat pentru centrele medicale din nordul Franţei în special anestezişti, gastroenterologi, radiologi sau generalişti. Pe această piaţă în curs de dezvoltare, „beneficiile sunt foarte variabile, atât în termeni de preţ, cât şi de conţinut”, spune Mathilde Reynaudi, de la CAS. Unele dintre firmele care se ocupă de recrutare se limitează să „vândă CV-ul, fără să explice recruţilor condiţiile reale de muncă”, subliniază ea. Nepregătiţi, aceşti medici se luptă pentru a se integra şi a-şi face o clientelă şi sfârşesc în a renunţa.

Muncesc prea mult

Deficitul de personal medical calificat constituie principalul pericol pentru sistemul de sănătate românesc, a declarat, nu de mult, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae. Profesorul a spus că, în România, nu este respectat numărul de 38 de ore de ore de lucru pe săptămână, prevăzut în Directiva europeană, şi atunci când această directivă se va aplica, deficitul de personal medical calificat va fi principalul pericol pentru sistemul de sănătate românesc. „În UE, numărul de ore de lucru nu poate depăşi 38 pe săptămână, cu gărzi cu tot. La noi, în medie, se fac 46-48 de ore pe săptămână”, a explicat prof. univ. dr. Astărăstoae. El a avertizat că atunci când va intra în vigoare Directiva europeană, vom avea cel mai inechitabil sistem de sănătate la nivel european.