Liderii coaliţiei de guvernare şi miniştri ai Cabinetului Boc s-au reunit, în weekend, pentru discuţii referitoare la măsurile pe care Guvernul le va lua în marja acordului cu instituţiile financiare internaţionale şi la programul legislativ imediat. După şedinţă, Emil Boc a ieşit în faţa naţiunii pentru a prezenta acordul cu FMI şi pentru a explica… nimic. Poate că ar fi trebuit să înceapă prin a explica românilor de ce s-au luat aceste măsuri atât de dure acum şi nu s-a pus piciorul în prag de anul trecut, când se ştia pe ce creştere economică se va baza România. Practic, am înţeles că suntem o ţară lăsată fără resurse financiare, care a ajuns acum la ora scadenţelor. Discursul de aseară nu a spus nimic util. “Am ales răul cel mai mic”, a fost explicaţia primului ministru Emil Boc pentru măsurile de austeritate. El spune că alternativa la decizia luată de Guvern ar fi fost varianta FMI de reducere a deficitului bugetar, şi anume creşterea taxelor, însă “creşterea impozitelor şi taxelor în perioadă de criză nu reprezintă o soluţie”. A luat apoi o gură de aer şi a menţionat că nu va scădea alocaţia pentru copii şi nici indemnizaţia pentru persoane cu handicap, şi niciun salariu nu va coborî sub valoarea minimă de 600 de lei. Potrivit acestuia, cu banii economisiţi prin aplicarea măsurilor de austeritate vor fi plătite datoriile statului către firme, se va asigura programul de investiţii publice - în economia rurală, în infrastructura de mediu, prin companiile care ţin de Ministerul Economiei - vor fi construite 4.000 de locuinţe ANL, 1.000 de case pentru specialişti şi drumuri judeţene. Boc a precizat că deficitul bugetar convenit de Guvern cu FMI şi CE este de 6,8% pentru 2010, deficit care “nu mai merge în plata doar a consumului, a salariilor şi a pensiilor, ci se ajustează astfel încât să fie sustenabilă creşterea economică”. Tot de la premier am aflat că o cauză pentru aceste măsuri ce au răscolit o ţară întreagă ar fi că fondul de pensii şi cel de salarii au fost majorate foarte mult în 2008 faţă de 2007 (cine era preşedinte atunci?!?). Apoi, Boc a avertizat, cu tabele şi tabelaşe în mână, că “am consumat mai mult decât am produs” şi că dacă nu se vor lua măsuri drastice acum şi nu se va ţine cont de un acord cu FMI vom ajunge, în 2012, la o datorie echivalentă cu 62% din PIB. El a dat asigurări că programele de genul “Rabla”, “Prima Casă” vor continua, iar Ministerul de Interne şi cel de Finanţe au pregătit un program extrem de agresiv de combatere a evaziunii fiscale, în toate domeniile, “fără excepţie şi fără privilegii”. După aşa “lămuriri” oferite cu atâta generozitate de premierul Boc, aş încheia cu câteva versuri scrise de Alexandru Vlahuţă: “Stoarceţi, stoarceţi măduva din ţară!/Nu vă pese! Striviţi totul! Cugetaţi că poate mâini/O să pierdeţi cârma ţării ş-or să vină alţi stăpâni./Deci, pârjol şi jaf! Opinca, hoitul să rămână os/Ca să nu mai aibă alţii, după voi, nimic de ros.”