Fenomenul exploatării prin muncă afectează un număr însemnat de copii, însă este greu de monitorizat, având în vedere că folosirea copilului în gospodărie sau la muncă ţine de "normalitatea" mediului rural şi aproape nimeni nu o raportează ca abuz. Fenomenul exploatării copilului prin muncă este foarte puţin reflectat în datele oficiale înregistrate de diferite instituţii, neexistând o monitorizare unitară a fenomenului. Astfel, date despre exploatarea copilului prin muncă există la Inspecţia Muncii, dar şi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), fără a şti dacă situaţiile raportate de cele două instituţii se suprapun sau dacă vorbim de cazuri diferite. Dincolo de cifrele comunicate de la nivel local către cele două instituţii centrale, mai sunt cazurile semnalate la Telefonul Copilului, dar, chiar şi aşa, fenomenul este foarte puţin identificat şi sesizat autorităţilor.

Studiul "Bunăstarea Copilului din Mediul Rural - 2012", făcut de Fundaţia World Vision România, arată că timpul mediu petrecut de copiii din rural la muncă este de două ore, dar 13% dintre minorii chestionaţi au afirmat că muncesc timp de patru ore sau mai mult pe zi. "Munca copilului este o realitate nu doar pentru România. La nivel global, se estimează că 265 de milioane de copii lucrau în 2012 şi, oarecum surprinzător, criza economică a dus la reducerea numărului de copii care lucrează. Oricum, procentul de copii care muncesc râmâne îngrijorător (16,7%), dar în scădere semnificativă faţă de 2008 (19,3%). Pentru România nu există, din păcate, statistici care să arate o evoluţie a numărului de copii care muncesc. Marea majoritate a statisticilor arată însă că în mediul rural sunt mai mulţi copii care muncesc decât în mediul urban, mai ales la câmp, în gospodărie şi pentru creşterea animalelor. Statisticile pot fi coroborate şi cu numărul mai mare de copii din mediul rural care abandonează şcoala. Lipsa de participare şcolară este un factor favorizant pentru implicarea copiilor în muncă", a declarat Dana Buzducea, advocacy director la World Vision România.

România are o legislaţie complexă care să protejeze copiii de exploatare economică şi de munci grele (ratificări ale convenţiilor internaţionale - programul ILO-IPEC, legislaţie naţională cu privire la drepturile copilului şi legislaţie specifică, inclusiv prevederi în Codul Muncii), precum şi un Comitet Naţional Director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă, dar şi Echipe Intersectoriale Locale, coordonate de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, care au ca atribuţii protejarea copiilor de exploatarea economică. "Cu toate acestea, fenomenul rămâne foarte puţin recunoscut şi subraportat", consideră Dana Buzducea.

Potrivit ANPDCA, Comitetul Naţional Director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copilului prin muncă (CND) are rol de coordonare şi monitorizare a programelor pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă şi nu intervine în mod direct în cazurile copiilor exploataţi prin muncă, principalele sale responsabilităţi fiind: stabilirea priorităţilor ce fac obiectul politicilor şi programelor care vizează această problematică, inclusiv zonele, sectoarele unde trebuie dezvoltate programe de acţiune şi asigurarea colaborării interministeriale. Ultima şedinţă a CND a avut loc în luna decembrie 2013. Conform datelor centralizate la nivelul ANPDCA, în baza informaţiilor transmise de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti, în anul 2013 au fost înregistrate 260 de cazuri de exploatare prin muncă a copilului, mai puţine cu 230 faţă de anul 2007, respectiv cu 217 faţă de anul 2008. "Am senzaţia că nu se regăsesc toate cazurile. La nivel central, se adună cazuri înregistrate de DGASPC şi care ajung acolo în urma vizitelor făcute pe teren de echipele intersectoriale. Diferă modalitatea de referire şi nu am garanţia că în comunităţile mici, în care Serviciul Public de Asistenţă Socială nu funcţionează cum trebuie sau nu există, cineva poate sesiza sau identifica astfel de cazuri. Nu sunt convinsă că toate familiile au înţelegere privind identificarea cazurilor", a declarat preşedintele ANPDCA, Gabriela Coman.

Ea a precizat că, dacă un copil sub 16 ani lucrează la un angajator, lucrurile sunt şi mai complicate, însă a atras atenţia că minorii pot fi exploataţi şi în urma unei înţelegeri între părinţi şi alte persoane fizice, părintele putând primi bani de la o altă familie mai înstărită. "Acest fenomen ar trebui mai atent monitorizat, mai ales în vacanţa de vară. (...) Poate ar trebui să facem o colaborare cu Inspecţia Muncii pentru controale la sezonieri. Una e ca un minor să muncească în mină şi alta ca ajutor de ospătar. Legea delimitează când un copil are voie să fie angajat. E mult mai greu tot ce înseamnă exploatarea în cadrul familiei, pentru că sunt gospodării în care părinţii îşi iubesc copiii, dar îi pun la munci mai grele pentru că aşa s-a împământenit din generaţie în generaţie. (...) Aici trebuie delimitat: dacă îl iei să înveţe nişte deprinderi sau ce înseamnă să muncească cu toţii, e benefic, dar dacă îl pui să facă munci mult mai grele pentru vârsta lui, dacă renunţă la şcoală şi nu mai are vacanţă, atunci sigur că vorbim de exploatare. Mulţi părinţi nu sunt conştienţi că asta fac când îi folosesc în gospodărie", a explicat Gabriela Coman.

Potrivit Codului Muncii, persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani şi poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. "Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă", prevede Codul Muncii. În urma controalelor efectuate în anul 2013, Inspecţia Muncii a sancţionat 61 angajatori pentru folosirea forţei de muncă fără forme legale de angajare, pentru tineri cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani.

În total, 166 de tineri care nu împliniseră 18 ani au fost depistaţi că lucrează fără forme legale de angajare. Totalul amenzilor date pentru folosirea ilegală la muncă a tinerilor cu vârste de la 15 până la 18 ani a fost de 640.000 de lei. De asemenea, au fost înregistrate 37 de infracţiuni pentru încadrarea în muncă fără respectarea condiţiilor legale de vârstă sau a regimului de muncă al minorilor. Cele mai multe cazuri de acest fel au fost în Bihor, Bucureşti, Constanţa, Hunedoara şi Neamţ, iar minorii erau folosiţi ca forţă de muncă în special în agricultură, comerţ şi în serviciile de la spălătoriile auto.