După ce, în prima săptămână a noului an, cel puţin, toţi gazetarii autohtoni au remarcat faptul că realitatea politică lâncezea, probabil fiindcă mulţi lideri nu se întorseseră încă din vacanţă, iar ştirile cotidiene erau pline, tocmai din acest motiv, cu accidente rutiere mortale, violuri, tâlhării, crime şi alte fapte diverse de acest fel, ieri, dintr-o dată, actualitatea a explodat, pur şi simplu, făcând scântei!

Debutul furtunii fusese precedat, cu două zile în urmă, de cazul lui Ioan Niculae, asupra căruia voi reveni şi eu în alt editorial, pentru că este plin de tâlcuri şi mistere, dar şi de perdaful televizat pe care Traian Băsescu a încercat să îl administreze subsecretarului de stat din ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, în legătură cu poziţia publică a acestuia faţă de proiectul legii noului sistem de sănătate din România. În schimb, ieri, pe lângă spectaculoasa demisie de onoare a doctorului Arafat, care i-a dat o replică usturătoare, bine articulată, preşedintelui Băsescu şi a pus pe jar toată presa, au apărut în prim plan atât scandalul poliţiştilor corupţi şi infractori, cât şi antologica amendă pe care Consiliul Concurenţei a dat-o marilor companii petroliere de la noi.

Aşa stând lucrurile, va trebui să iau pe rând, în viitoarele zile, toate aceste subiecte, deoarece nici unul nu merită ratat, păstrând speranţa că actualitatea nu va fi mai grăbită decât mine, cu alte ştiri urgente. Însă nu pot încheia editorialul de faţă, pe care îl consider oarecum programatic, având în vedere că mi-am etalat temele în avans, fără a saluta gestul lui Raed Arafat, care se dovedeşte astfel un om cu adevărat liber. Dacă nu şi-ar fi apărat ideile şi proiectul numit SMURD, adică dacă ar fi tăcut, putea să rămână subsecretar de stat în următoarele şapte guverne. Dar el a preferat să iasă din sistem, pentru a putea vorbi public... Felicitări!