Originile catastrofei Tunguska din Siberia rusă, o explozie survenită pe 30 iunie 1908, despre care unii cred că a fost provocată de un meteorit, a cărei forţă a fost comparată cu cea a dezastrelor de la Hiroshima şi Nagasaki, au rămas o enigmă şi în zilele noastre, informează pravda.ru. Explozia Tunguska a avut loc pe 30 iunie 1908 şi a afectat o suprafaţă de 2.150 de kilometri pătraţi în Rusia. Peste 80 de milioane de copaci din zona Krasnoiarsk, Siberia, au fost distruşi atunci.

Ştiinţa nu a fost, pînă în prezent, capabilă să explice misteriosul fenomen Tunguska, printre ipotezele luate în considerare fiind antimateria, o gaură neagră în miniatură, un meteorit sau o navă extraterestră. În primul rînd, cercetătorii au vizitat locul unde s-a produs dezastrul Tunguska, după mai mult de zece ani. Din anii \'20 s-au făcut regulat studii asupra fenomenului. Martorii au spus cercetătorilor că au văzut un stîlp uriaş de flăcări în cer şi au simţit un cutremur. Oamenii care locuiau departe de locul catastrofei au susţinut că au simţit în aer căldura. În 1930, astrofizicianul Harlow Shapley a descoperit marea problemă, care urma să-i coste pe cercetători multe ore de nesomn: nu exista niciun crater pe locul unde se presupunea că un corp ceresc ar fi lovit Pămîntul. Cercetătorul a emis ipoteza potrivit căreia Tunguska nu era meteorit, ci o cometă sau fragmentele unei comete. În 1940, Vladimir Royansky, de la Union College din Schenectady, SUA, a emis supoziţia că meteoritul Tunguska a fost, de fapt, antimaterie. În 1941, Lincoln La Paz, de la Universitatea Ohio University, din Columbus (SUA) a publicat două articole despre acest subiect în revista “Popular Astronomy” şi a dat mai multe informaţii în legătură cu ipoteza. Ulterior, el a trimis o scrisoare Academiei de Ştiinţă din Uniunea Sovietică, sugerînd că ar trebui căutaţi izotopi anormali la locul impactului, pentru a dovedi prezenţa antimateriei. Ideea a fost apoi dezvoltată de trei cercetători de seamă americani, printre care s-au numărat laureaţii premiului Nobel Willard Libby şi Clyde Cowan. Libby, creatorul renumitei datări cu carbon 14, care a revoluţionat arheologia, a concluzionat că acel corp spaţial de antimaterie nu a ajuns pe Pămînt, ci s-a distrus în urma intrării în straturile dense ale atmosferei Pămîntului. Totuşi, detectoarele cu raze gamma instalate pe primul satelit artificial nu au indicat niciun incident de tipul anihilării antimateriei în spaţiul învecinat.

În 1973, doi fizicieni de la Universitatea din Texas au presupus că meteoritul Tunguska a fost, de fapt, o gaură neagră în miniatură, care a trecut prin Pămînt. Fizicianul Stephen Hawking a fost de părere că găurile negre în miniatură au apărut după Big Bang. Însă, nu există nicio informaţie despre minigaura neagră ieşind din Pămînt într-un alt punct al globului şi, în consecinţă, provocînd un dezastru similar celui de la Tunguska.