Muzeul de Artă Populară din Constanţa, spaţiu definitoriu pentru spiritualitatea românească rurală, este depozitarul unor impresionante colecţii din toate zonele etnografice ale ţării. La parterul instituţiei de cultură, pe lîngă expoziţia permanentă cu icoane pe sticlă datînd din secolele XVIII-XIX, se află un spaţiu dedicat expunerii picturii pe lemn. „Comparativ icoanei pe sticlă, care reprezintă, prin definiţie, o piesă cu caracter popular, realizată exclusiv în scop comercial şi expusă cu precădere în cadrul locuinţei ţărăneşti, pictura pe lemn se identifică cu icoana cultă prezentă în biserica ortodoxă, căpătînd funcţia unui obiect de rugăciune“, apreciază directorul Muzeului de Artă Populară Constanţa, dr. Maria Magiru.

Meşterii iconari care au transpus diversele subiecte şi scene religioase pe suprafaţa lemnului s-au identificat cu zugravii proveniţi din mediul rural, care lucrau în atelierele monahale de pe lîngă mănăstiri, bucurîndu-se, totodată, şi de îndrumarea călugărilor. Expoziţia de artă religioasă pe lemn cuprinde o serie de icoane lipoveneşti, de şcoală rusă, provenind din secolul al XIX-lea şi prezentînd ca element tipic de identificare încasetarea propriu-zisă a icoanei în patru scene religioase, avînd ca element central tema răstignirii. De asemenea, în cadrul expoziţiei se mai pot identifica o serie de cruci obţinute din bronz turnat, de forma dipticurilor sau tripticurilor, alcătuite din trei părţi pliante şi lucrate în atelierele ruseşti. Colecţia mai cuprinde şi cîteva iconiţe relicvar, de forma unor cutii miniaturale, cu sistem de închidere, în interiorul cărora sînt păstrate fragmente de moaşte sau bucăţi de lemn sfinţit provenind din cruci sau din pereţii unor biserici cu o semnificaţie deosebită. Expoziţia de artă religioasă cultă mai cuprinde o serie de icoane cu ferecătură, pictate integral sau parţial şi îmbrăcate, ulterior, într-un strat metalic protector, oferind un efect vizibil de echilibru. Un plus de diversitate este conferit şi de prezenţa icoanelor pe lemn de provenienţă balcanică, datate din perioada secolului al XIX-lea şi diferenţiate fie la nivel stilistic, expresiv sau cromatic.

Pe lîngă icoane, în această expoziţie se mai regăsesc obiecte folosite în ceremoniile religioase din cadrul bisericii ortodoxe. Printre acestea se identifică şi candela, vasul de aghiasmă sau tamîiernicele. Crucile de mînă, expuse, în principal, pentru diversitatea crestăturilor incizate în lemn sau pristolnicele cu însemnele cristice (IC/XC; NI/CA), completează armonios colecţia, dezvăluind cîteva din aspectele definitorii ale civilizaţiie româneşti rurale.

Expoziţia de artă religioasă este întregită de o mini-colecţie de ouă încondeiate, meşteşug practicat fie în locuinţele ţărăneşti sau în mănăstiri pentru a întîmpina sărbătorile pascale în care au excelat femeile din Bucovina. Elementele decorative folosite la încondeiatul ouălor reprezintă aspecte preluate din viaţa ţăranului român, precum: crucea – simbolul credinţei, crenguţa de brad – simbolul perenităţii sau spicul de grîu - alegorie a bogăţiei recoltelor.