Vă spun sincer, mă înduioşează cu adevărat soarta politică a lui Mircea Geoană… Nu e o ironie! De aceea am şi parafrazat titlul cunoscutului roman, inversându-l, de fapt, pentru că se potriveşte stărilor prin care a trecut fostul lider PSD. Acum două luni şi jumătate, când s-a crezut preşedinte al României pentru câteva ore, era în culmea euforiei şi a extazului, iar astăzi trăieşte agonia politică, deoarece a pierdut totul, într-un interval scurt, redevenind un simplu membru de partid… Este adevărat că a rămas preşedinte al Senatului, adică al doilea om în stat, conform Constituţiei, iar PSD-ul a anunţat deja că nu se pune problema schimbării sale din funcţie, cel puţin deocamdată, dar n-aş vrea să fiu în pielea sa, iar această exclamaţie o scriu cu o sinceră compasiune…

M-am hotărât să aştern pe hârtie câteva rânduri despre cazul său, în semn de solidaritate cu omul Mircea Geoană, după ce am văzut că, de câteva zile, el a dispărut aproape cu desăvârşire de pe prima pagina a ziarelor, după ce a ţinut capul de afiş mai bine de un an, dacă nu chiar şi mai mult. Este clar că, în afară de noroc, lui Geoană i-a lipsit şi altceva ca să aibă succes în cariera politică. Vorbea bine, era manierat, avea simţul umorului şi o prestanţă publică remarcabilă, rezultată din experienţa sa diplomatică. De ce, oare, nu a reuşit acest om să convingă lumea? A refuzat să conducă PSD-ul cu o mână de fier, ca Adrian Năstase, ceea ce a avut drept rezultat o mare transparenţă a partidului şi începutul reformării sale. Nu-mi pot explica, pur şi simplu, suita eşecurilor politice cărora le-a căzut victimă, în final, acest lider pe care eu l-am simpatizat oarecum!

Cu un singur lucru nu am fost de acord, anume apropierea excesivă a lui Geoană de Vanghelie. S-a bazat prea mult pe popularitatea înşelătoare a acestui politician controversat, când putea să-şi atragă sprijinul altor colegi mai influenţi din partid. De fapt, Mircea Geoană a legitimat, aproape involuntar, ascensiunea lui Vanghelie în PSD, ceea ce a dăunat social-democraţilor ca imagine publică mai mult decât şi-ar fi închipuit fostul preşedinte, fapt care a sfârşit prin a se întoarce împotriva sa…

Păcat! Nu ştiu cum va supravieţui politic Mircea Geoană, deşi nu cred că şi-a încheiat cariera, dar eu salut eforturile sale de schimbare. Despre învingători vom mai avea nenumărate ocazii să discutăm de acum încolo, însă despre cei învinşi, cine ştie când va mai veni vorba!?