Partidul Likud, condus de premierul israelian desemnat, Benjamin Netanyahu, a încheiat, în noaptea de duminică spre luni, primul său acord de coaliţie, cu formaţiunea de extremă-dreapta Israel Beiteinu, al cărei lider, Avigdor Lieberman, ar putea deveni ministru de Externe. Potrivit acordului de coaliţie, Israel Beiteinu va obţine Ministerul de Externe, care va reveni cel mai probabil lui Lieberman, precum şi portofoliile Securităţii Interne, Infrastructurilor, Turismului şi Integrării (noilor imigranţi). Acordul este primul încheiat de Benjamin Netanyahu după ce a fost însărcinat să formeze noul guvern. Printre celelalte formaţiuni care vor mai intra probabil în viitoarea coaliţie de guvernare se numără Shass (partid ultraortodox sefarad, 11 deputaţi), Lista Unificată a Tora (utraortodox ashkenaz, cinci deputaţi) şi alte două partide de extremă-dreapta, Uniunea Naţională (patru deputaţi) şi Căminul Evreiesc (trei deputaţi). Potrivit postului public de radio, Netanyahu speră să semneze acordurile de coaliţie cu aceste partide în următoarele zile şi să anunţe un guvern joi, pentru a obţine învestitura în Parlament.

Israel Beiteinu, care a avut o campanie electorală axată pe teme antiarabe, a reuşit un rezultat surprinzător de bun la alegerile legislative din 10 februarie, obţinînd 15 locuri în Parlament şi devenind, astfel, al treilea partid al ţării, după Likud (27 deputaţi) şi Kadima, formaţiunea de centru a actualului ministru de Externe, Tzipi Livni (28 deputaţi). Anterior, Netanyahu încercase să obţină un guvern de uniune naţională, avînd negocieri în secret cu rivala sa Tzipi Livni, dar acestea nu au dus la niciun rezultat pînă în prezent. Livni cere ca Likud să îşi ia angajamentul de a susţine soluţia ”două state pentru două popoare”, altfel spus, crearea unui stat palestinian, aceasta fiind condiţia participării partidului său la guvernare. Livni vrea, de asemenea, continuarea negocierilor cu Autoritatea Palestiniană a lui Mahmoud Abbas, lansate în urma conferinţei internaţionale de la Annapolis, în noiembrie 2007. Netanyahu respinge însă ideea înfiinţării unui stat palestinian şi preferă să vorbească despre o pace economică, ce prevede, potrivit lui, ameliorarea condiţiilor de viaţă ale palestinienilor din Cisiordania. Livni dorea, de asemenea, încheierea unui acord de rotaţie la putere, care ar fi prevăzut ca Netanyahu să fie premier timp de doi ani, iar în ceilalţi doi ani de mandat, Guvernul să fie condus de Livni. Propunerea a fost respinsă de Netanyahu.

Un guvern de dreapta cu majoritate fragilă şi un rol proeminent în acest guvern pentru Lieberman l-ar putea plasa pe Netanyahu într-un conflict cu administraţia lui Barack Obama, care îşi propusese să continue eforturile pentru un acord de pace israeliano-palestinian. În primul său mandat de premier, la sfîrşitul anilor \'90, Netanyahu a fost în conflict cu administraţia americană de atunci, a preşedintelui Bill Clinton. Partidul lui Lieberman pledează pentru un schimb de teritorii cu palestinienii: zonele din Israel majoritar arabe să fie cedate Autorităţii Palestiniene, în schimbul coloniilor israeliene din Cisiordania. De asemenea, Lieberman a propus ca arabii din Israel să depună un jurămînt de loialitate statului, pentru a putea primi cetăţenie. Gideon Saar, deputat Likud cu influenţă, a declarat că ”în pofida acordului cu Israel Beiteinu, uşa pentru un guvern de unitate alături de Kadima nu este închisă, iar funcţiile din guvern sînt în continuare negociabile”.