Facturarea consumului de gaze naturale în funcţie de puterea calorifică, adică în kilowatt în loc de metru cub, pe motivul calităţii diferite a gazelor livrate, ar putea încărca facturile viitoare, contoarele actuale măsurînd doar cantitatea de gaze naturale livrate, care poate conţine şi aer, a afirmat, în cadrul unui forum, prof. Petre Prisecaru, de la Institutul de Economie Mondială. „Plata valorii energetice a gazului este mai logică, dar mai greu de măsurat”, a subliniat el. Facturarea contravalorii gazelor naturale livrate şi a serviciilor prestate în România se realizează, începînd de la 1 iulie, în unităţi de energie, respectiv în MWh, ţinîndu-se cont de puterea calorifică, potrivit Metodologiei Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), publicată în Monitorul Oficial. În ceea ce priveşte majorările de tarife la gaze solicitate în toamnă de Distrigaz, profesorul a spus că acestea pot fi operate de producători, transportatori şi distribuitori, atît timp cît se ţine cont de trendul internaţional şi nu sînt exagerate, ele putînd fi aprobate de ANRE. Însă, prevalîndu-se de înregistrarea unor pierderi, Distrigaz Sud şi Distrigaz Nord au solicitat repetate majorări ale tarifelor, deşi au dreptul să facă concedieri pentru a-şi diminua pierderile. “Cei doi distribuitori fac cheltuieli exagerate, cum sînt sponsorizările sau cheltuielile salariale, ori favorizează evident unii furnizori sau prestatori de servicii, astfel diminuîndu-şi profitul şi făcînd evaziune fiscală”, a explicat Prisecaru. În opinia sa, nici majorarea tarifelor la transportul de gaz de către Transgaz nu este una normală, prin proporţiile ei, şi nici preţurile de livrare ale Romgaz şi Petrom nu sînt justificate de costurile cu plata redevenţei (foarte mici), de cheltuielile cu investiţiile şi dezvoltarea. “Cele două firme nu deţin tehnologiile necesare pentru explorarea şi exploatarea gazului secundar şi terţiar, care ar putea majora oferta de gaze naturale. Alinierea preţurilor lor la preţul gazului rusesc livrat prin intermediari nu este justificată de nivelul costurilor actuale”, a mai arătat el. Potrivit lui Prisecaru, prin preţurile mari plătite, de peste 500 de dolari/1000 de metri cubi, populaţia subvenţionează indirect sau încrucişat consumatorii industriali, politica de tarifare diferenţiată în defavoarea populaţiei fiind impusă la nivel comunitar de Franţa. Pe o piaţă cu o concurenţă imperfectă este greu de stabilit care ar trebui să fie nivelul preţului cu amănuntul, a subliniat el. Preţul mediu plătit de România la gazele naturale din import a fost, în iunie, de 416,44 dolari/1.000 de metri cubi. Gazele importate de Imex Oil (al doilea importator de gaze naturale din România) au fost mai ieftine decît cele importate de Wintershall, chiar dacă ponderea acestora din urmă în importul lunar curent este de circa 2,5 ori mai mare. Consumul total de gaze naturale s-a ridicat, în primul semestru al acestui an, la 8,531 miliarde metri cubi, cel mai mare consum fiind înregistrat în ianuarie - 22,194 miliarde de metri cubi, conform datelor publicate de ANRE. Profesorul Petre Prisecaru a participat, la sfârşitul săptămânii trecute, la o dezbatere publică referitoare la consecinţele practice ale adoptării noului Plan de Acţiune asupra Ajutorului de Stat la nivel comunitar, organizată cu prilejul Zilei Europene a Concurenţei şi Competitivităţii în România.