În ultima vreme, am auzit câteva speculaţii interesante despre ceea ce se petrece în România de după recentele alegeri prezidenţiale. Voi încerca să le pun “cap la cap”, fie că le voi cita, fie că le voi amesteca printre propriile mele consideraţii.

Hemoragia din PSD şi reorientarea politică a Partidului Conservator l-au determinat pe Claudiu Săftoiu, fost director al SIE, să facă un comentariu memorabil într-o emisiune televizată, din care am reţinut expresia “falimentul târziu al doctrinelor politice”. Da! Aşa cum se mişcă lucrurile pe scena publică de la noi, în clipa de faţă, nu mai contează, după toate aparenţele, nici ideile, nici principiile, nici morala şi nici onoarea politică. Astăzi, mai mult decât oricând, contează doar accesul la putere, pentru a controla resursele. Orientarea politică a trecut pe planul al doilea, dovadă că există o strategie a actualei guvernări de racolare a parlamentarilor din orice partid, sub pălăria PD-L-ului. Din punct de vedere strict administrativ, politica nu mai face doi bani, pentru că suntem în criză şi funcţionăm, ca ţară, pe “pilot automat”, adică oricine s-ar afla la putere ar trebui să adopte cam acelaşi set de măsuri, cu minime deosebiri doctrinare. Doar puterea în sine rămâne importantă, indiferent ce costuri electorale atrage după sine acest fapt!

Dar, dacă urmăreşti “spectacolul” cu atenţie, descoperi, vorba lui Laszlo Borbely, că politica românească a devenit “unisex”… Dacă ai în opoziţie atât dreapta, prin PNL, cât şi stânga, prin PSD, înseamnă că la putere se află un partid “hermafrodit”, ca doctrină! Dar culmea şireteniei puse la cale de Băsescu este că, în momentul de faţă, se pregăteşte o “clonă” a acestui hermafrodit, doar uşor modificată “genetic”, în aşa fel încât aparenţa alternanţei guvernamentale să fie păstrată, însă puterea să rămână în aceleaşi mâini… Este vorba de falimentul doctrinelor sau chiar al democraţiei?