Falimentul oraşului Detroit, cel mai mare oraş american ajuns vreodată în insolvenţă, ar putea cauza pierderi de sute de milioane de dolari pentru băncile europene, aflate deja într-o situaţie dificilă după cinci ani de criză. Astfel, băncile din Europa se confruntă în continuare cu urmările deciziilor greşite luate în perioada imediat anterioară crizei financiare mondiale.

Problemele datează din anul 2005, când Detroit căuta surse de finanţare pentru fondurile de pensii ale angajaţilor municipalităţii, ale poliţiştilor şi pompierilor. Primăria a apelat la UBS, cel mai mare grup financiar elveţian, care s-a folosit de influenţa în rândul băncilor europene pentru a promova o emisiune de obligaţiuni de 1,4 miliarde de dolari efectuată de Detroit. Diverse bănci europene au preluat atunci titluri de un miliard de dolari, iar operaţiunea s-a repetat în 2006, sumele fiind similare. Aflaţi în căutare de noi surse de venit, creditorii din Europa s-au aventurat departe de pieţele cunoscute, convinşi că au găsit active cu dobânzi atractive şi un grad de risc aparent redus. Detroit a solicitat, săptămâna trecută, protecţie faţă de creditori, sub umbrela legii falimentului municipal din SUA. Pe lângă UBS, printre creditorii oraşului se numără două bănci naţionalizate din Germania şi Belgia, ale căror pierderi trebuie acoperite din fonduri publice.

IA BANI DE UNDE NU-S Obligaţiunile cu o valoare nominală de sute de milioane de dolari sunt evaluate în prezent la sume de câteva ori mai mici, umflând pierderile unor bănci devenite deja găuri negre în urma crizei financiare mondiale. În Germania, o agenţie guvernamentală care se ocupă de restructurarea activelor bancare naţionalizate deţine obligaţiuni emise de Detroit cu o valoare nominală de 200 de milioane de dolari. Dexia, banca franco-belgiană naţionalizată în urma crizei financiare, deţine de asemenea titluri de sute de milioane de dolari. UBS, care a avut în ultimii ani pierderi de 50 miliarde de dolari şi a primit un bailout de la Guvernul elveţian, a înregistrat deja deprecieri semnificative ale expunerii pe Detroit şi se pregăteşte pentru noi tăieri. Într-o situaţie similară se află şi divizia de investiţii a grupului american Bank of America. UBS şi celelalte bănci implicate în emisiunea de obligaţiuni din 2005 au câştigat comisioane în valoare totală de 46,4 milioane de dolari, iar municipalitatea Detroit ar fi avut de plată dobânzi de 827 milioane de dolari în cei 20 de ani de rulare a titlurilor, potrivit documentelor ataşate operaţiunii.

Pierderile băncilor, dar şi ale oraşului au fost accentuate de contracte swap de hedging prin care datoria Detroit avea să crească odată cu scăderea dobânzilor. Pe fondul crizei de lichiditate şi stagnării economice din ultimii ani, băncile centrale din SUA şi Europa au coborât dobânzile de politică monetară la minime-record, aproape de zero, astfel că datoriile oraşului au crescut, contribuind la dezvoltarea situaţiei de faliment. Numai UBS şi Bank of America aveau de încasat de la Detroit până la 13 milioane de dolari la fiecare trei luni, în baza contractelor swap, datoria acumulată astfel până în luna iunie a acestui an totalizând aproape 300 de milioane de dolari.

REVENIRE Profiturile marilor bănci de pe Wall Street au revenit la nivelurile anterioare crizei, JP Morgan, Citigroup, Bank of America, Goldman Sachs şi Morgan Stanley raportând, pentru trimestrul al doilea, profituri nete cumulate de 17,6 miliarde de dolari. Mărimea profiturilor nu a trecut neobservată la Washington, unde senatorul democrat Sherrod Brown i-a sugerat preşedintelui Rezervei Federale (Fed), Ben Bernanke, să nu cedeze apelurilor bancherilor de a relaxa reglementările bancare. Investitorii au fost din nou atraşi de sectorul bancar, care până nu demult avea probleme din cauza activelor toxice şi a reglementărilor nou introduse, astfel că acţiunile Bank of America şi Morgan Stanley şi-au dublat valoarea în ultimele 12 luni.

Pe de altă parte, băncile nu mai sunt aceleaşi după criză. JP Morgan a preluat Bear Stearns şi Washington Mutual, iar Bank of America a cumpărat Merrill Lynch. Băncile care nu au fost transformate de fuziuni au suferit restructurări masive. Instituţiile financiare au cheltuit zeci de miliarde de dolari pe achiziţii, acorduri de închidere a litigiilor şi reevaluarea în scădere a activelor, pentru a reveni la nivelurile de profit anterioare crizei. Potrivit analizelor Goldman Sachs, 90% dintre bănci au raportat profituri peste estimări în trimestrul al doilea, iar 70% dintre acestea au depăşit aşteptările şi în privinţa veniturilor.