Legea falimentului personal cerșește intrarea în vigoare pe holurile aparatului de stat de mai bine jumătate de deceniu. A fost promulgată în iunie 2015 și tot nu poate fi folosită de românii care au ajuns la fundul sacului și care poate-au fost dați afară din case și executați silit de banksteri. Avea termen la 31 octombrie, dar președintele Klaus Iohannis a cerut reexaminare și revenire la termenul inițial, respectiv 31 decembrie. Cică comisiile și completele de judecată n-ar fi gata, deși a trecut mai bine de un an de la promulgare. În realitate, putem intui că foamea de voturi a luat fața interesului alegătorilor (nimic nou aici). Insolvența personală e un proiect PSD, care ar fi intrat în joc înainte de alegeri. Iar Iohannis nu ține cu PNL, absolut deloc. El e neutru, boss, că-i președinte. Iar neutralitatea astea o simt cel mai bine românii de rând, singurii „europeni“ care n-au protecție în fața creditorilor.

PENIBIL, DAR PREVIZIBIL

Președintele Klaus Iohannis a cerut luni Parlamentului reexaminarea legii prin care termenul de intrare în vigoare a insolvenței persoanelor fizice a fost stabilit pentru 31 octombrie 2016, nu 31 decembrie, așa cum decisese în primă fază Guvernul. Pentru legea falimentului personal, noua întârziere nu-i nimic nou. Sărmana lege e obișnuită să fie amânată și răs-amânată. Încă din vremurile portocalii de tristă amintire, când creditele date și luate cu buletinul începuseră să moară violent, iar marele stăpân Fond Monetar Internațional își lua în primire plantația România, legea în cauză a fost bătută măr pe la toate colțurile. Pentru FMI, era de neconceput ca sclavii de aici să beneficieze de protecție împotriva creditorilor. Ce contează că statul poate să intre în incapacitate de plată, fiind „salvat“ imediat, dacă părțile se pun de-acord asupra dobânzii? Sau că managerii incompetenți pot băga firmele în faliment, după ce și-au luat gipan și celular? Sau că băncile-s salvate fie cu banii contribuabililor, fie cu depozitele confiscate de la clienți? Românii persoane fizice rămân singurii europeni care n-au niciun fel de protecție împotriva creditelor. Sau, mai bine zis, nu aveau. Acum există măcar legea dării în plată. Nu că ar fi un mare happy-end să renunți la locuință, dar măcar nu ești evacuat ȘI executat silit. Ești doar dat afară. Ca fapt divers, acum câțiva ani, în România și în Ungaria, creditul neperformant se apropia vertiginos de 30%. La vecini, FMI a vândut falimentul personal drept soluție de însănătoșire a sistemului bancar. La noi, nici n-a vrut să audă, pe motiv că românul e prea parșiv și prea înclinat spre furt ca să nu încerce să-i fraierească pe naivii banksteri.

INTERESUL POLITIC PRIMEAZĂ

Care-i problema lui Iohannis? Simplu. Legea în cauză e făcută de Ana Birchall, a cărei tabără politică e PSD. Iar Santa Klaus, în teorie, nu ține partea niciunui partid, fiind neutru. În practică, însă, pentru PNL ar fi nașpa dacă rivalii ar băga în circuit o lege atât de așteptată de mase, ÎNAINTE de alegeri. Și uite cum foamea de ciolan primează din nou. De nevoile românului de rând, care VOTEAZĂ... nimănui nu îi pasă. Și totuși, care-i explicația oficială a lui Iohannis? „Devansarea termenului de intrare în vigoare a legii nr. 151/2015, chiar și cu două luni, poate afecta procesul de asigurare a măsurilor concrete privind alocarea resurselor umane și bugetare necesare pentru organizarea și funcționarea comisiilor avute în vedere de actul normativ, cât și a completelor de judecată“, se arată în cererea de reexaminare. Clar... Vorbim de o lege promulgată la 18 iunie 2015 și care stă pe holurile și prin comisiile aparatului de stat de mai bine de trei, patru, cinci ani. Ce face ea exact? Permite oricărui român aflat în incapacitate de plată (nu din vina sa!) să își reeșaloneze datoriile, pe baza unui plan de redresare financiară, pentru cinci ani. Important de reținut este că cei care declară faliment personal sunt protejați de executarea silită, însă vor avea un administrator judiciar, care le va verifica toate cheltuielile ulterioare.