Acum să vezi show, după ce plenul Senatului a respins OUG 61/2015 privind amânarea intrării în vigoare a falimentului personal până la 31 decembrie 2016. E abia o primă Cameră din aparatul legislativ românesc, dar nu putem să nu fim măcar 1% optimiști - în fond și la urma urmei, legea părea îngropată de tot, mai ales după argumentația „pertinentă“ a Guvernului, cum că domeniul reglementat e complex și că, vai Doamne, sunt prea scurte termenele pentru elaborarea normelor de aplicare a actului normativ și pentru înființarea comisiilor centrale și teritoriale de insolvență. Un lucru rămâne cert - România este singura țară în care persoanele fizice nu beneficiază de niciun soi de protecție în fața creditorilor. Firmele se pot ascunde în procedura (prea) permisivă a insolvenței, ba chiar unii afaceriști au evoluat și s-au transformat în experți într-ale tacticilor „dă un tun și fugi“. Băncile n-au nicio problemă. Pot face tot ce vrea mușchiul lor, că oricum sunt salvate. Fie de acționari (rare sunt cazurile), fie de statele în care operează, cu banii din taxe și impozite ai contribuabililor (cele mai multe cazuri). Companiile de stat... ha ha! E rețeta succesului - nepotism, ineficiență, devalizare și apoi insolvență, cu mii de oameni trimiși acasă, cu greve ale foamei care nu interesează pe nimeni de la Centru, cu drame și alte lucruri complet neinteresante în comparație cu muntele de bani făcut de hoți. Și, la final, avem însuși statul, care intră în incapacitate de plată pentru că, asta e, nu poți lăsa O ȚARĂ să intre în groapă. Iar după salvarea țării, vine austeritatea, pe care nu o simt politicienii retardați care au omorât țara, ci tot fraierii de cetățeni. Iar în România, ei, contribuabilii, nu beneficiază de o lege a insolvenței personale. Din varii motive. Aberații legate de dreptul la proprietate și șocuri intervenționiste care i-ar speria pe sărăcuții bancheri. A dat libertarianismul în funcționarii, pardon, politrucii, pardon, politicienii noștri... Iată câteva întrebări pentru ei, de la analistul Florin Cîțu: „Executarea silită încalcă dreptul la proprietate? Dar iertarea datoriei unei companii de stat? Respectă sau nu proprietatea privată? S-au umplut instituțiile statului de libertarieni, domnule. Asta deși toate legile date intervin cu bocancii în economie (vezi chiar și Legea Antifumat). Ce să mai vorbim despre intervenționismul băncii centrale!“.