Dezvăluirile legate de familia Băsescu şi de anturajul, mai apropiat, mai îndepărtat sau chiar nevăzut şi neştiut pînă acum, din jurul preşedintelui au determinat mai mulţi ziarişti, analişti sau comentatori să susţină că statul de drept din România se află în pragul falimentului. Practic, s-a dovedit că separaţia puterilor în stat aproape nu mai există, că democraţia autohtonă atîrnă de un fir de aţă şi că România se află la un milimetru de dictatură. Acest „milimetru” reprezintă distanţa temporală care ne mai desparte de alegerile prezidenţiale. Dacă, Doamne fereşte, Traian Băsescu ar cîştiga un al doilea mandat, ar avea şi răgazul, dar şi mijloacele necesare să desfiinţeze definitiv statul de drept şi să arunce ţara într-o „dictatură de catifea”, în stilul lui Vladimir Putin sau Hugo Chavez! Am ajuns în situaţia paradoxală şi greu de crezut altădată în care unii dintre noi au început să-i ducă dorul lui Ion Iliescu, cel pe care, acum un deceniu, cel puţin jumătate din presă îl ataca virulent… Cum s-a putut întîmpla aşa ceva, în ultimii cinci ani?

Cazul semnalat de Sorin Roşca Stănescu are o importanţă crucială, dar nu în sine, ci pentru că dezvăluie un mecanism ocult de putere. Pentru prima oară, au apărut pe ecranele televizoarelor noastre figuri necunoscute din camarila deconspirată a lui Băsescu. Pe mine, personal, în clipa de faţă, nici nu mă mai interesează cît este adevăr şi cît este intoxicare în chestiunea traficului de arme şi legăturile acelui arab, cu nume imposibil de transcris pentru mine, cu terorişti din Africa. Esenţial şi de o gravitate fără precedent în România postcomunistă este hăţişul tenebros de relaţii, pînă acum secrete, care îl înconjoară pe şeful statului, ca o pînză de păianjen nevăzută. Ba, mai mult, am sentimentul unei iminenţe extrem de periculoase, anume aceea conform căreia preşedintele actual ar putea deveni chiar prizonierul acestui sistem machiavelic, pe care l-a creat el însuşi! Cel mai „nevinovat” exemplu din această realitate paralelă de putere, bine ascunsă pînă acum de ochii alegătorilor, este recenta demisie a şefului IPJ Vâlcea, care fusese însărcinat cu anchetarea situaţiei de la Băbeni, acum cîteva luni… Traian Băsescu a ajuns, astăzi, în modul cel mai perfid şi camuflat, să fie mai influent decît era Ceauşescu, în 1989. Cred că această situaţie halucinantă a început să-i apese pînă şi pe aliaţii săi din servicii, poliţie, justiţie şi administraţie. Mă tem, în schimb, că toată această maşinărie infernală ar putea falsifica pînă şi rezultatul alegerilor prezidenţiale. N-aţi remarcat ştirea de acum două zile, prin care Guvernul anunţa că este prea tîrziu pentru implementarea programului anti-fraudă electorală şi împiedicarea votului multiplu, la nivel naţional?!

Chiar dacă risc să mă consideraţi nebun, vă mărturisesc că m-aş simţi un alegător fericit dacă s-ar adeveri zvonul vehiculat de presă în ultimele zile, anume că Băsescu a fost abandonat de servicii. Înseamnă că s-a săturat şi camarila preşedintelui, ceea ce ar fi salvator pentru ţară! Altfel, spectrul falimentului definitiv al statului de drept se apropie văzînd cu ochii…