O familie de artişti plastici, plecată din România după Revoluţie, şi-a găsit recunoaşterea valorii la New York, unde a fost cooptată în proiectul de restaurare a Catedralei St Patrick's, unul din obiectivele arhitectonice şi turistice de primă valoare ale oraşului. Într-o zi de lucru obişnuită, de cum se încheie serviciul religios de dimineaţă la Catedrala St. Patrick's, iar forfota începe să se instaleze pe Fifth Avenue, Lucia şi Gabriel Popian îşi pun căştile de protecţie pe cap, iar biserica devine şantierul lor de lucru. Catedrala, situată în inima Manhattanului, este înconjurată de schele şi trailere cu muncitori şi materiale, un amplu proiect de restaurare aflându-se în derulare. Soţii Popian sunt responsabili pentru partea cea mai delicată a proiectului: conservarea integrităţii artistice a tot ce este atins de constructori şi redarea formei originale a ornamentelor religioase din interiorul şi exteriorul catedralei.

Specialişti în conservare şi restaurare istorică, având o experienţă dobândită pe trei continente, cei doi restauratori, prin firma G&L Popian, pe care o deţin, au fost cooptaţi în proiectul de restaurare a catedralei neogotice veche de 150 de ani şi declarate monument naţional în 1976. Proiectul, cu o valoare estimată de peste 170 de milioane de dolari, a fost început anul trecut şi va dura până în 2014, incluzând restaurarea finisajelor la uşi, altare şi crucile de pe acoperiş. Cele două uşi turnate în bronz de la intrarea principală a clădirii, cu o înălţime de cinci metri şi cântărind peste patru tone fiecare, au fost demontate şi transportate la atelierul firmei Popian, unde cu migală au fost curăţate, cizelate şi readuse la starea iniţială de acum 60 ani, operaţiune care a durat mai bine de o jumătate de an. Catedrala Sfântului Patrick este una dintre cele mai cunoscute din SUA: lăcaş de cult, sediu al Arhiepiscopiei Catolice a New York-ului, dar şi un monument arhitectonic şi obiectiv turistic important. Situată în inima Manhattanului, pe Fifth Avenue, cea mai aglomerată arteră comercială, catedrala este vizitată anual de aproximativ cinci milioane de turişti.

DRAGOSTE PENTRU ARTĂ Dintre miile de români plecaţi din ţară după Revoluţie pentru a respira libertatea şi a căuta o viaţă mai bună, soţii Popian au un motiv mai aparte: au plecat din dragoste pentru artă. Absolvenţi ai Institutului „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti, în 1983, au mers mai întâi pentru studii la Roma. „Noi eram deja cunoscuţi în România înainte de Revoluţie, dar când eram la Roma şi am auzit ce se întâmplă în ţară cu mineriadele, cu răfuielile pe intelectuali, am decis să nu ne mai întoarcem”, spune Lucia Bocăneţ-Popian, originară din Bacău, absolventă la Artă Monumentală. Au rămas să-şi desăvârşească pregătirea artistică prin studii la Centrul Internaţional pentru Studiul Păstrării şi Conservării Patrimoniului Cultural. Acolo au avut primele colaborări cu restauratori italieni la monumente din patrimoniul universal, o experienţă unică. „Am avut ocazia să examinez Capela Sixtină. Când m-am apropiat acolo sus şi am văzut fineţea picturii, am pupat mieluţa lui Botticelli din fresca infăţişând scene din viaţa lui Moise”, spune Lucia. Specialistă în pictură bizantină, a lucrat la restaurarea frescelor din Forum Romanum şi Castelo Caetani. La încheierea stagiului din Italia, în 1993, soţii Popian au decis să emigreze în Australia şi au obţinut viza în timp-record. Stabiliţi la Sydney, acolo au lucrat şi colaborat la lucrări de restaurare de monumente timp de cinci ani. În 1998, în urma unei vizite în SUA, au decis să se stabilească la New York. „Am ales această opţiune pentru ca fiul nostru să poată urma o şcoală americană. Am căutat o şcoală apropiată ca programă de studii cu cea din Australia, am găsit o locuinţă şi am obţinut un contract substanţial, care ne-a permis să aplicăm pentru reşedinţa americană”, a declarat Lucia Popian.

De la munca de salopetă de pe atelierul de restaurare, cei doi artişti îşi găsesc refugiu în studioul amenajat într-o clădire din Long Island City, cartierul situat la est de Manhattan, peste East River, la scurtă distanţă de locuinţa lor. Practic, timpul lor liber este împărţit între casă şi studio. „Aici ne regăsim inspiraţia şi energia”, spune Gabriel Popian. „A fi sculptor nu este o meserie, este o vocaţie, un mod de viaţă. Când te mişti prin spaţiu nu încetezi a fi sculptor, practic senzorii tăi sunt ancoraţi în societate, viaţa de familie, în viaţa profesională, cum sunt rădăcinile unui pom, absorb în continuare energie artistică şi inspiraţie, este un foc intern - asta este practic meseria de artist în general”. Născut la Bucureşti, absolvent de masterat al Institutului „Nicolae Grigorescu“, secţia Sculptură, Gabriel Popian este expert în modelarea de materiale diverse, de la lemn şi piatră la bronz. Sculptor consacrat, cu o vastă experienţă de peste 35 de ani, este membru a numeroase organizaţii profesionale internaţionale şi medaliat la competiţii de sculptură. În studioul luminos, sculpturile sale sunt aşezate pe piedestaluri de marmură, iar pereţii sunt decoraţi cu tablourile Luciei. Tot aici lucrează şi fiul lor, Ionuţ, arhitect şi colaborator la proiectele de restructurare realizate de părinţii săi. Absolvent al Institutului Pratt din New York, urmat de un master la Academy of Art University din San Francisco, el are în primul rând experienţa câştigată lucrând alături de părinţi la proiectele de restaurare, dar face şi design conceptual pe cont propriu.