Problema donatorilor de organe rămâne una stringentă în ţara noastră, oamenii fiind în continuare reţinuţi în această privinţă. Ultimele date statistice întocmite la nivelul ţării noastre au arătat că peste 30% din români şi-ar dori ca organele lor să fie prelevate după deces în vederea transplantului, în timp ce media UE este de 55%, potrivit unui Eurobarometru realizat pe un eşantion de 1.010 cetăţeni români. De asemenea, 40% din români nu ar fi de acord să-şi doneze organele, comparativ cu 27% media europeană. Trei români din patru nu cunosc legislaţia cu privire la transplantul de organe umane, iar doar 22% dintre ei au discutat acest subiect cu familia, în comparaţie cu 40% media europeană. Statisticile arată că România ocupă ultimul loc în UE la capitolul donarea de organe, cu un singur donator la un milion de locuitori. În privinţa donării organelor, cea mai ridicată rată de acord se înregistrează în Suedia, unde 83% dintre cetăţeni şi-au exprimat acordul, în timp ce la polul opus se află Letonia, cu 25% dintre cetăţeni care şi-ar dona organele. Potrivit coordonatorului Programului de Transplant din Constanţa, dr. Raluca Pasăre, în ultimii doi ani, la nivelul judeţului nostru nu a existat nici măcar un donator. “În Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa avem posibilitatea să prelevăm organe în condiţiile impuse şi, dacă este cazul, să le trimitem potenţialilor pacienţi din ţară care ar putea fi salvaţi sau să le folosim chiar pentru pacienţii din spitalul nostru”, a declarat dr. Pasăre. Coordonatorul programului asigură familiile persoanelor care se află în moarte cerebrală că declararea decesului nu se face la întâmplare şi că există comisii de specialitate, bine pregătite, care anunţă, în mod oficial, moartea cerebrală a respectivului bolnav. „Există un protocol foarte bine pus la punct care se respectă cu stricteţe. Nimic nu se face la întâmplare”, asigură medicul coordonator. Mai rămâne ca familiile respectivilor bolnavi să înţeleagă că nu mai este nimic de făcut. Familiile bolnavilor speră însă la o minune până în ultimul moment, chiar dacă medicii le-au explicat ce înseamnă moartea cerebrală. Ea este definită ca o comă ireversibilă cu abolirea reflexelor. Este un proces ireversibil din cauza necrozării neuronilor, urmat de scăderea cantităţii de sânge circulant. Un pacient diagnosticat cu moarte cerebrală sau în stare vegetativă trebuie corect analizat. „În unele cazuri trebuie să se intervină imediat pentru prelevarea organelor, tocmai de aceea sunt medici care explică imediat rudelor ce se întâmplă de fapt cu bolnavul şi că şansele de revenire sunt inexistente, aşa că ar putea să accepte prelevarea de organe pentru salvarea altor bolnavi. Toţi speră, iar atunci când se decid e prea târziu...”, a explicat, la rândul său, nu de mult, preşedintele Societăţii Române de Chirurgie, totodată şi şeful Clinicii Chirurgie II, din cadrul SCJU, prof. univ. dr. Vasile Sârbu. Astfel că singurele transplanturi care se realizează la SCJU sunt cele de organe de la donatorii în viaţă.

CONSIMŢĂMÂNT EXPLICIT. Opţiunea donării de ţesuturi şi organe, în urma consimţământului explicit al persoanei cu capacitate de decizie, ar putea fi introdusă pe cardul naţional de asigurat, pentru creşterea numărului de potenţiali donatori, potrivit unui proiect legislativ al deputatului Tudor Ciuhodaru. “Trebuie creat un sistem prin care fiecare să îşi poată da, din timpul vieţii, consimţământul legat de opţiunea donării de ţesuturi şi organe, întrucât, în prezent, în România, opţiunea “pro” nu este facilitată. Creşterea numărului de organe şi ţesuturi pentru transplant ar putea fi realizată prin introducerea acestei opţiuni pe cardul naţional de asigurat, reflectând astfel cu fidelitate voinţa individuală cu privire la donarea de ţesuturi şi organe. Aceasta ar însemna că persoanele sănătoase cu capacitate de decizie îşi pot exprima din timpul vieţii voinţa de a fi donator. În această situaţie, ar exista un consimţământ explicit, pe care nici măcar familia, în momentul decesului persoanei, nu-l poate anula. Această opţiune, înregistrată pe cardul naţional de asigurat, poate constitui baza registrului naţional de transplant”, declara Ciuhodaru. Deputatul spune că această măsură este necesară ca urmare a scăderii dramatice a numărului de potenţiali donatori, în condiţiile în care numărul celor care au nevoie de transplanturi este în continuă creştere. “La sfârşitul anului 2008, 2.085 de pacienţi români aşteptau un rinichi, alţi 350 de pacienţi aveau nevoie de un transplant de ficat, iar încă 107 pacienţi necesitau un transplant de cord. Pentru ei, în 2009, au fost doar 44 de donatori. În acest moment, pe listele de aşteptare la nivel naţional sunt înscrise peste 2.500 de persoane, cererile privitoare la transplantul de rinichi şi ficat crescând cu aprox. 8% anual”, explică deputatul. Oficialii Agenţiei Naţionale de Transplant spun că numărul donatorilor a scăzut pe toate categoriile de transplant.