Exodul cadrelor medicale din România va fi urmat, încet, dar sigur, de cel al pacienţilor. De ce ar rămâne în ţară, într-un sistem grav bolnav, un pacient român să se trateze, când, potrivit Directivei UE 24/2011, statul român va fi obligat să ramburseze banii cheltuiţi pe tratamente în străinătate? Poate situaţia materială mult prea precară. Reprezentanţii Federaţiei „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) subliniază, într-un comunicat, că în următoarea perioadă, în condiţiile date, vom asista la deteriorarea inevitabilă a capacităţii de tratament din România. „Şi este doar un şir de evenimente la care riscăm să asistăm din octombrie 2013, odată cu intrarea în vigoare a Directivei UE nr. 24/2011”, se arată în comunicat. FSSR atenţionează că migrarea pacienţilor înregistrează deja în vestul ţării cote alarmante, în condiţiile în care mii de români se tratează în spitalele din Ungaria, la Szeged, Gyula şi Debrecen, preferând să plătească din buzunar costul unor servicii medicale de calitate. După aplicarea Directivei, un lucru este cât se poate de cert: „exodul pacienţilor va căpăta o amploare nemaiîntâlnită, lipsind nenumărate spitale de potenţiali pacienţi şi golind vistieria Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate”. Cei de la FSSR susţin că asta se va întâmpla dacă România nu reuşeşte să aplice un plan coerent de reformă pe zona sistemului de finanţare a sănătăţii şi pe cea a calităţii serviciilor medicale. „A aloca 50 sau 500 milioane de euro suplimentar pentru salarizare nu rezolvă încă problema de fond, fiind necesară o reformă care să reaşeze însuşi sistemul de finanţare a sănătăţii. Nu este vorba doar de creşterea nivelului de salarizare, acesta fiind doar unul din paşii ce trebuie făcuţi pentru reaşezarea sistemului sanitar, toţi având ca obiectiv creşterea calităţii serviciilor medicale”, se menţionează în comunicat.

PRESIUNE FSSR consideră că Directiva 24/2011 pune o presiune deosebită pe statul român în special în ceea ce priveşte decontarea serviciilor medicale pentru românii care se tratează în străinătate, crearea procedurilor specifice autorizării prealabile, asigurarea unui standard de calitate a serviciilor medicale, crearea sistemului de informare a pacienţilor, existenţa unui sistem funcţional de asigurări de malpraxis, asigurarea coerenţei dintre măsurile de reformă şi principiile de funcţionare a unui sistem de sănătate enunţate în Directivă şi existente la nivelul UE. De asemenea, statul român trebuie să aibă în vedere construirea unui sistem de sănătate occidental pentru eventualii pacienţi din Occident. „Principala consecinţă a Directivei o va constitui faptul că pacienţii vor urma medicii români în ţările de destinaţie. Evident, este vorba în primul rând de pacienţii care au cel puţin un nivel mediu, permiţându-şi un astfel de efort financiar, cei săraci urmând a încerca să-şi găsească alinarea în ceea ce va rămâne din sistemul sanitar românesc”, se mai arată în comunicat.