Una dintre știrile europene care este folosită, în aceste zile, ca armă politică în dezbaterile de pe Dâmbovița, este aceea conform căreia „o parte a membrilor Partidului Popular European au cerut excluderea lui Viktor Orban și a partidului său Fidesz din PPE”.

Motivele acestui val de nemulțumiri la adresa lui Viktor Orban sunt unele mai vechi, iar la originea lor stă faptul că premierul Ungariei s-a opus, începând cu 2015, politicilor imigraționiste europene, refuzând celebrele cote de imigrație stabilite în biroul Angelei Merkel și promovate de Comisia Europeană până la rangul de recomandare europeană către statele membre. Această atitudine i-a atras lui Viktor- Orban eticheta de antieuropean.

Supărările PPE au crescut în intensitate odată cu alte acțiuni ale lui Viktor Orban, menite a-i asigura mai bine controlul executivului de la Budapesta, dincolo de recomandările și presiunile constant exercitate de Bruxelles. Să ne amintim că în 1991 era înființat Grupul de la Visegrád de Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, care în 1993 se va împărți în două state, Republica Cehă şi Slovacia. Inițial a fost văzut ca o colaborare prin care membrii să acceadă mai repede și mai bine în NATO și Uniunea Europeană. După atingerea acestor obiective s-a crezut că misiunea Grupului de la Visegrad s-a încheiat, dar surpriză! În 2015, acesta a fost practic reinventat din punct de vedere politic, odată cu apariția în cadrul Uniunii Europene a teoriilor privind evoluția UE ca o organizație cu cel puțin două viteze, respectiv țările membre care, geografic, intră în zona Europei Occidentale, fondatoare de facto ale Uniunii Europene și restul statelor, provenite din vechiul bloc comunist.

Astfel, după 2015, principalul scop politic al Grupului de la Visegrád II este acela al reprezentării statelor membre în cadrul Uniunii Europene printr-o poziție politică comună și evitarea pentru aceste țări a statutului de membru de rangul doi al Uniunii Europene, scop în urmărirea căruia Grupul a și reușit câteva performanțe de neneglijat.

Deci, PPE-ul s-a trezit cu un grup de opozanți la anumite linii politice ale sale și asta chiar în interiorul grupului politic. Interesant este că nu toate statele membre ale Grupului de la Visegrad au o conducere politică din cadrul familiei populare europene. Din Slovacia, social-democratul Robert Fico, din Cehia, premierul Andrej Babis - un eurosceptic și Miloš Zeman, un președinte considerat liberal și apropiat de Vladimir Putin, dar și din Polonia, dominată de conservatorii naționaliști polonezi conduși Jarosław Kaczyński, alături de Viktor Orban, toți reușesc să facă o voce comună de impunere și negociere în cadrul Uniunii Europene, atât economic, cât și politic.

În acest context, prin instituțiile europene controlate de PPE, popularii europeni au încercat mai multe manevre de a-l opri pe Viktor Orban, care așa cum am precizat anterior, e chiar membru al familiei popular conservatoare. S-a încercat și reușit activarea art. 7 al Tratatului de la Lisabona și începerea demersurilor de excludere a Ungariei din Uniunea Europeană, un act mai mult de imagine, care se pare că nu l-a pus la punct pe rebel. Nici Orban nu s-a lăsat mai prejos și le-a răspuns la înălțime. Pentru că unul din principalele instrumente ale PPE în lupta politică europeană este reprezentat de rețeaua organizațiilor neguvernamentale de sorginte „soroșistă”, Orban a tăiat finanțările tuturor organizațiilor nonguvernamentale și a grupurilor de acțiune civică de pe teritoriul Ungariei. Mai mult, a legiferat scoaterea la vedere a finanțărilor acestora și a interzis finanțările externe, ceea ce a dus la refugierea la Viena a birourilor de coordonare a acestor instituții.

Astfel, s-a ajuns în situația ca în aceste zile se se discute despre excluderea Fidesz-ului lui Orban din PPE, iar acțiunea aceasta este adusă de „deontologii și vorbitorii” de dreapta ca un exemplu de ce ni se poate întâmpla și nouă dacă Guvernul PSD îi mai supără pe europeni.

Un exemplu inadecvat și gonflat, care în final nu va face nici fâs atunci când se va sparge. PPE-ul declamă excluderea lui Viktor Orban din motive electorale clare. „Obrăznicia” lui Viktor Orban a fost până azi tolerată din motive strict financiare. Dacă ar fi exclus Fidesz-ul încă din 2015, PPE-ul ar fi pierdut finanțările europene anuale de mai multe milioane de euro, cu care bugetul UE alimentează pușculița marii familii europene. Mai mult, odată cu excluderea Fidesz-ului, nici în Parlamentul European poziția PPE nu ar mai fi fost una majoritară, iar grupul lor politic de la Bruxelles ar fi fost „văduvit” de finanțarea pe care o primește pentru că eurodeputații Fidesz sunt membrii PPE.

Acum, pe ultima sumă de metri ce a mai rămas de străbătut până la restartul politicii europene, care va avea loc după alegerile de la sfârșitul lunii mai, popularilor europeni nu le mai rămâne decât să facă un joc de imagine, fără consecințe serioase asupra politicii proprii ori a finanțărilor pe care le-au încasat în trezoreria grupului și le-au cheltuit pentru funcționare și imagine. Căci, nu-i așa, în Europa, politica e pe bani mulți și înseamnă interese.

Spun asta pentru că e important cine ne reprezintă la Bruxelles, indiferent de funcție.