După cum am anticipat în cuprinsul acestei rubrici, scena cu plînsu’-rîsul, cu Traian Băsescu şi Theodor Stolojan în prim-plan, s-a repetat. Personajele principale sînt aceleaşi de acum patru ani. S-a schimbat doar decorul. Preşedintele nu s-a mai smiorcăit în văzul lumii. Nu şi-a mai şters nasul pe stofa de calitate superioară din care a fost croit costumul lui Stolo. De data aceasta, cei doi au plîns unul pe umărul celuilalt, departe de ochii noştri. Cred că, într-o versiune modernă, s-au schimbat smiorcăiţii, ca şi umărul de sprijin pentru lumînări. Sigur, ca şi după reprezentaţia comico-tragică de acum patru ani, nu este deloc greu să bănuim cine este autorul moral al acestei noi parodii politice, cu un joc de scenă de doi lei. Data trecută, Stolo arăta ca un elev care înghiţise praf de cretă ca să facă febră şi, în felul acesta, să-şi motiveze absenţele de la ore. Invocînd motive de sănătate, s-a retras din cursa pentru alegerile prezidenţiale, locul său fiind luat de Băsescu, care, la acea oră, era sănătos tun, apt să treacă toate probele la educaţie fizică. Diversiunea a fost una cît se poate de simplă şi a fost înghiţită, pe post de momeală, de electoratul care dorea schimbarea cu orice preţ. De data aceasta însă, situaţia pare a fi oarecum mai complicată, dacă nu cumva avem de-a face cu un nou scenariu croit pentru fraieri. În urmă cu cîteva zile, nominalizarea lui Stolojan nu a mirat pe nimeni. Dimpotrivă, unii au apreciat faptul că prezidentul s-a achitat de datoria pe care o avea faţă de fostul lider liberal, convertit la PD-L. Se pare că, în timp ce partidele negociau de zor, Băsescu şi Stolojan îşi scoteau ochii reciproc la Cotroceni. În opinia mea, nominalizarea lui Theodor Stolojan a fost un gest formal, de ochii lumii, pentru a acumula noi puncte la zestrea electorală a preşedintelui. Se prea poate ca omul care a provocat plînsul să fi fost determinat să facă din nou pasul înapoi, altfel, să-mi fie cu iertare, nu înţeleg sensul circului politic cu lacrimi şi declaraţii grave. După nominalizare, Stolojan radia de fericire. Era chiar prea plin de domnia sa. Declaraţiile sale emanau grija celui care abia aşteaptă să se apuce de treabă. Poporul era ca şi convins că, în perspectiva crizei mondiale, care ne pîndeşte de peste tot, Stolojan ne-a pus mîna în cap. Cînd credeam că am apucat-o pe drumul normalităţii, brusc, ca şi cum ar fi sărit din boscheţi în faţa noastră, Stolo se retrage din nou! Chipurile, ca să dea o şansă în plus la promovare tinerilor politicieni, ceea ce nu se poate spune că nu i-a reuşit. Ca atare, tînărul “utecist” Emil Boc i-a luat rapid locul! Aşadar, în doi timpi şi trei mişcări, în locul unui specialist în rezolvarea crizelor economice, cum a fost catalogat Stolojan,a fost pus un politician! Sigur, acesta nu este singurul subiect pe marginea căruia pedeliştii se contrazic de zor. Îmi amintesc că, în campania electorală, Theodor Stolojan garanta pentru toţi candidaţii. Chiar şi pentru domnul Zanfir Iorguş! Retragerea sa din guvernul de criză i-a provocat o mare tristeţe. Puţin a lipsit să nu verse din nou o lacrimă. Este adevărat, fără lacrimi, scena tristeţii din acest an nu a mai avut rezonanţa şi succesul de altădată. Cît de trist o fi el, eu cred că prezidentul şi-a forţat norocul. Repet, în aceste zile, s-a întîmplat ceva necurat între Băsescu şi Stolojan. Rotirea la 360 de grade a bătrînului Stolo se prea poate să fi fost provocată de anumite pretenţii exagerate ale preşedintelui. Poate că cel care trebuia să conducă guvernul a refuzat din start amestecul în treburile sale interne, ceea ce s-ar putea să-l fi supărat la culme pe şeful de la Cotroceni, dornic să conducă autoritar întreaga ţară. Sigur, cu Boc e mai simplu, pentru că domnia sa este mult mai maleabil şi uşor de manevrat. Nu ştiu dacă vom afla vreodată adevărul despre această nouă capodoperă în materie de parodii politice. Cert este că cei doi s-au făcut iarăşi de băcănie. Stolojan şi-a manifestat dorinţa de a prelua şefia guvernului încă din vara acestui an, cînd dădea presei declaraţii în slip. Cum de nu s-a gîndit atunci, cu toate că se afla în vacanţă la Costineşti, la viitorul politic al tinerilor? Pe cine vrea dumnealui să prostească? Oricum, în ansamblu, PD-L s-a făcut de rîs. Aşa cum am anticipat, urmează căderea în gol. Faceţi linişte, preşedintele este trist! În ce ne priveşte, ne-am săturat de caterinca pedelistă cu rîsu’-plînsul… Prea multe farse pe cap de locuitor, domnule preşedinte! Nu vă mai bateţi joc de amărăştenii care v-au votat cu bună credinţă!