Din cînd în cînd, actorul din Traian Băsescu simte nevoia să iasă la rampă şi să se producă în lumina reflectoarelor. O vreme, conform unor scenarii personale, a jucat rolul salvatorului fără egal. Acum, surprinzător pentru naţiune, dumnealui ne spune verde în faţă că nu şi-a propus să scape ţara din criza economică! O dovadă în plus pentru naţiune că farsa face parte din genurile agreate de domnia sa. De altfel, în ultimii cinci ani, preşedintele a excelat în tot felul de farse şi gaguri amare. Confundînd răbdarea poporului, cel pe care îl evocă adesea în discursurile sale fluviu, cu prostia, a excelat tot timpul în farse. Şi, de ce să nu recunosc, în foarte multe cazuri, a avut succes la public. Să ne amintim, de pildă, de scena suferinţei cu Stolojan, pe care îl şi vedeam răpus de o boală incurabilă. Cunosc cetăţeni de bună credinţă care au suferit în tăcere, convinşi fiind, în naivitatea şi bunătatea lor, că Stolojan e pe moarte. Vă daţi seama cît de bine şi-a jucat rolul prezidentul dacă i-a determinat pe unii să meargă la priveghi! Chiar Băsescu în persoană avea... lumînări! Evident, din cauza plînsului. De la debutul tragismului băscian, marcat în istorie de epopeea “Stolojan şi duhurile rele”, Traian Băsescu a excelat în farse. Episodul cu frauda electorală de la alegerile de acum cinci ani poate fi catalogat drept capodoperă a genului. Fără această reuşită, între noi fie vorba, jocul său de scenă ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată, nu ar fi ajuns preşedintele României! Ca şi atunci, în prag de alegeri prezidenţiale, domnul Băsescu se produce din nou. Cum tragismul cu Stolojan s-a consumat şi a doua oară, cînd bolnavul închipuit al naţiunii a renunţat la funcţia de premier, şi bine a făcut!, tematica noilor farse prezidenţiale a fost regîndită într-un nou registru sentimental. De această dată, am fost trecuţi într-un plan mioritic desăvîrşit, debutul fiind făcut cu nea’ Alecu, ştiţi care, cel căruia preşedintele i-a tuns oaia şi berbecul. Să trecem în revistă scurta intrigă prezidenţială. Pe fundalul mioritic amintit, vezi imaginea cu oile care scriu “BUCOVINA” din behăit, prezidentul rătăceşte hoinar pe plaiurile patriei. Sprijinindu-se într-un toiag, se află la grea cumpănă. Să candideze sau să nu candideze pentru un nou mandat? Aceasta este întrebarea care îl frămîntă de-a dreptul năucitor pe noul voievod, pentru că identificarea lui Boc cu Ştefan cel Mare s-a dovedit a fi o confuzie regretabilă! Într-un moment de grea cumpănă decizională, a apărut din senin zîna cea bună, travestită, evident, într-un simplu cetăţean apolitic şi, ca atare, fără nicio legătură cu PD-L. În finalul farsei de la Sînnicolau Mare, zîna cu pălărie de oier l-a îndrumat corespunzător pe preşedinte: ”Candidează, bre, ce naiba, că doar n-am făcut revoluţia degeaba!” Nu ştiu dacă mă credeţi, dar vorbele astea l-au destupat la minte pe preşedinte! Brusc şi concomitent, după un anumit orar, i s-a luminat faţa! Convingîndu-l pe preşedinte să candideze, un simplu pălărier a făcut mai mult decît toţi consilierii de la Cotroceni! Iată reacţiile susţinătorilor săi: Elena Udrea a decăzut din silicoane şi a rămas cu gura căscată, Ştefan cel Mare a căzut de pe cal, Flutur s-a fript pe lampă, Videanu, ca ministru al Sănătăţii, s-a vaccinat singur, Berceanu a inaugurat o nouă “linie moartă” şi a revoluţionat agricultura bovinelor. Se poate spune că, anunţîndu-şi candidatura în acest fel, preşedintele s-a autodepăşit în materie de farse. Aia cu demisia în cinci minute e vax. Dacă pierde alegerile, Băsescu se angajează comandant pe un vapor! Farse, farse, dar nici chiar aşa!